DRDP Timișoara plătește sute de mii de lei pentru curățirea WC-urile ținute închise de pe autostrada Timișoara – Lugoj
Bucăţica de autostradă de aproximativ 10 km spre Lugoj este dotată cu câte o parcare pe fiecare sens de mers şi câte un grup sanitar, ambele indicate de panourile rutiere de pe marginea autostrăzii din kilometru în kilometru. Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara s-a arătat deosebit de grijulie cu întreţinerea acestora şi, la sfârşitul lunii noiembrie a anului trecut, a publicat o invitaţie de participare pentru achiziţii publice prin cerere de oferte, intitulată „servicii de ordine şi curăţenie aferente celor două spaţii de servicii ale Autostrăzii A1 Timişoara-Lugoj Lot 1 amplasate la km 500+536 (km 47+700 proiect)”. Au fost depuse oferte din partea firmelor SC Eurotrust Trading SRL Hunedoara, cu sediul în Lupeni, Invest Milenium SRL Bacău şi Goldfar Ecocleaning SRL Arad. În 13 decembrie a fost declarată câştigătoare prima dintre ele, cu o propunere financiară de 205.440 lei plus TVA pentru un an de zile.
...Tot potrivit caietului se sarcini, achizitorul – adică D.R.D.P. Timişoara – are obligaţia să verifice săptămânal modul în care firma îndeplineşte serviciile pentru care încasează banii şi să evalueze calitatea şi cantitatea acestora pentru a întocmi decontul.
Cel care se aventurează spre Lugoj pe crâmpeiul de autostradă dat în folosinţă şi este încercat de vreo nevoie fiziologică va avea, după ce se va fi lăsat ghidat de panourile indicatoare, o neplăcută surpriză de proporţii. Ambele grupuri sanitare de pe cele două sensuri de mers sunt încuiate, aşa că nimeni nu poate admira splendidele dotări ale toaletelor şi modul în care acestea sunt întreţinute. Şi asta nu pentru că n-ar circula destule maşini: se vede că parcarea este frecventată după mizeriile aruncate pe jos, gunoiul aruncat la grămadă în tomberoane sau resturile nevoilor fiziologice, abandonate câmpenesc, în spatele clădirii. Cine se încumetă să oprească în parcarea aflată pe sensul de mers spre Timişoara, e întâmpinat de vreo patru maidanezi destul de prietenoşi, care au şi culcuş de burete şi o păturică pe gresia neasemuit de murdară aflată sub o copertină, la doi paşi de uşa de intrare în grupul sanitar. Lângă uşă stă sprijinită şi o banală mătură, pe care însă nu are cine să o folosească, un obiect care nici nu se numără printre echipamentele sofisticate cu care firma trebuie să fie dotată pentru a se achita de sarcini. Singurul care te poate băga în seamă, dacă se întâmplă să fie în preajmă, este vreun echipaj al R.A.O. Security, firma care a obţinut un contract de pază fără licitație pentru cei câţiva kilometri de autostradă. Bodyguarzii sunt mai degrabă iritaţi dacă te văd că zăboveşti prea mult pe-acolo, mai ales dacă au zărit şi camera de filmat. Asta pentru că, desigur, nu înţeleg ce nu este în regulă. Am încercat să obţinem un punct de vedere de la liberalul Ioan Ambruş, directorul D.R.D.P. Timişoara, dar, ca de obicei, nu a răspuns la telefon.