Postat 01 februarie 2012 - 14:34
Un comentariu interesant aparut pe unul din site-urile online ale ziarelor timisorene pe care imi permit sa il aduc in atentie:
Se intampla acum multi ani, pe vremea cand salariul era ca si acum, vreo 700-800 de lei.
Ma urcam in tramvaiul 5, care venea la un interval de 10 minute, ma asezam pe banca, un cetatean imbracat in uniforma, cu chipiu asezat smechereste oe p ureche si cu o geanta de piele atarnata de umar venea la mine, ii dadeam 25 de bani si imi dadea un bilet.
Mai spre centru exista o mica cusca langa usa de urcare in tramvai unde era o doamna taxatoare careia ii dadeai banii si iti dadea un bilet pe care-l gaurea cu un cleste special (toata viata mi-am dorit un astfel de cleste). Tot 25 de bani sau, daca luai un bilet pentru 2 linii “schimb la…” 50 de bani.
Vara, pe liniile periferice (tramvaiul 4, 5, 7), cand nu era aglomeratie era chiar placut sa calatoresti: vagoanele aveau cate o platforma exterioara la capete pe care puteai sa iesi sa mai tragi o tigare.
Un abonament lunar costa 10 lei pentru 2 linii si un “super abonament” valabil pentru tot ce insemna transport in comun (tramvai, troleibuz, autobuz) costa 30 de lei/luna.
Acesta din urma era un carnetel frumos, cu coperta imbracata in panza si cu tiparitura aurie. Avea si poza posesorului.
Macazele functionau destul de simplu, exista un sistem electromecanic de comanda al acestora, inainte de un macaz daca vatmanul punea controlierul “pe 0″ si atunci macazul se schimba, daca nu, tramvaiul mergea inainte.
Singura situatie in care se folosea cheia de macaz era cand Nea’ Tudoran mergea cu Muky-ul albastru dintr-o parte in alta a orasului.
Seara tramvaiele parcau in depoul de pe Leontin Salajan sau in depoul Dambovita, unde Roji si cu inca doua fate le luau in primire si le spalau cat de cat, atat pe afara cat si in interior, cu apa amestecata cu soda.
Pana spalau ele niste baieti din tura de noapte mai trageau de bare sa vada daca se misca si daca da mai strangeau cate un surub, verificau becurile de la faruri si stopuri, chestii din astea.
In depoul din Leontin Saljan mai erau si cateva de masini de interventie, in care cate o echipa juca cruce si astepta pe pozitii, astfel ca in cazul in care se rupea vreun fir, se defecta un macaz sau deraia un tramvai sa poata interveni cat se poate de repede.
INtre timp aparuse sistemul “automat” de taxare, in troleibuze.
Bagai un ban de 25 intr-o cutie rotunda, trageai de o maneta, banul cadea in interiorul cutiei si iti luai un bilet de pe un mosor aflat langa acea cutie.
Daca bagai un leu recuperai restul de la urmatoarele 3 persoane care isi cumparau bilet si care, in loc sa bage banul in cutie ti-l dadeau tie.
Apoi au aparut “biletele colorate”, cu bilet albastru (care costa tot 25 de bani) mergeai, de exemplu, de la Primaria Veche pana in Maria, foloseai un bilet negru, din Maria pana in Balcescu iti trebuia un bilet albastru, urma rosu si verde.
Smecheria era ca biletul nu mai costa 25 de bani o tura completa ci putea sa te coste si 1 leu, in functie de distanta parcursa.
Nebunia asta nu a tinut mult pentru ca cineva a considerat ca e prea complicat si biletele au ajuns la pretul unic de 1.25 lei, indiferent de distanta.
Odata cu transformarea ITT-ului in ITCVTT (sunt curios cati mai stiu ce insemna asta) a aparut sistemul de bilete “cu cifru”, biletul avea o matrice de 3×3 patratele iar compostorul gaurea aceste bilete dupa o combinatie diferita de la un compostor la altul.
Ulterior, dupa revolutie, odata cu primele tramvaie second-hand aduse din Germania de fostul viceprimar Cici Olteanu, au aparut compostoarele care “stampilau” biletul cu data si ora, carduri etc.
Cel mai inteligent sistem de taxare pe care l-am vazut la tramvaiele timisorene era un aparat in care bagai banul si el iti dadea biletul cu data si ora imprimate in relief (biletul semana cu cele de tren).
Din pacate, din cate stiu eu, acest dispozitiv a ramas la stadiul de prototip, eu l-am vazut cand am vizitat o mica expozitie de compostoare pe care o aveau tramvaiele la un moment dat.
Au trecut peste 40 de ani de la inceputul acestei povestiri.
O multime de oameni si-au chinuit creierii pentru a inventa o metoda inteligenta si infailibila de taxare.
Si in sfarsit, dupa atatea cautari, s-a gasit solutia cea mai moderna: ne putem cumpara biletul din tramvai, de la un taxator.
Din pacate, intre timp pretul acestuia a crescut de 20 de ori, tramvaiele vin la intervale mult mai lungi iar pentru a schimba macazul vatmanul coboara din tramvai si il schimba cu cheia de macaz.
In schimb am citit undeva ca in curtea tramvaielor a aparut o biserica !
Ma intreb totusi, cei care conduc Intreprinderea de transport si cei care ii tin acolo mai au o urma cat de mica de luciditate sau ar trebui imbracati cu totii in camasa de forta si dusi la casa de nebuni
Ajutor
Raspuns nou
Citare Multipla
, mai are o sansa sa intre in legalitate. 
...
