Ziua transportatorului

Căruţa este un mijloc de transport care nu se potriveşte pe marile artere ale municipiilor. Mersul lent al cailor, lipsa semnalizării, aspectul pitoresc sunt elemente care îngreunează traficul şi obosesc şoferii mereu grăbiţi. Dar, când vine vorba despre un întreg tramvai tras de cai întreaga fotografie se răstoarnă. Traficul se adaptează la trapul cailor, călătorii admiră această piesă de muzeu desprinsă din poveştile interbelice cu întâlniri sâmbătă seara într-o cafeneauă la şosea, cu pălării învolănate şi fuste cu pompon. Mica Vienă va fi martora unui astfel de eveniment cu iz de epocă.
De câţiva ani, Uniunea Transportatorilor din Timişoara a decretat că a doua vineri din luna iunie să fie dedicată Trasportatorilor din întreaga ţară. Regia autonomă de Transport Timişoara scoate cu această ocazie flota. Astfel, sâmbătă, 12 iunie, primele tramvaie ale Regiei şi ale oraşului: tramvaiul tras de cai, tramvaiul gemene şi tramvaiul Timiş (sau vagonul restaurant) sunt puse la dispoziţia călătorilor gratuit. Tramvaiele vor staţiona în piaţa Libertăţii, iar la ora 14.00 vor porni înpre Prefectură la trap. Cei mici şi cei mari, nostalgicii şi curioşii sunt invitaţi la o plimbare cu frumoasele vagoane în atmosfera muzicii de flaşnetă şi a aerului de epocă pe care tramvaiele îl transmit. Acestea au deservit ani la rând publicul călător şi au rămas ca piese de muzeu în incinta Regiei Autonome de Transport Timişoara. După ce şi-au încheiat parcursul în traseu, tramvaiul tras de cai cu aer de epocă a fost expus pentru câteva luni în Piaţa Libertăţii unde a putut fi admirat de către toţi timişorenii. Cei mai îndrăzneţi se puteau chiar urca şi admira un tramvai care circulă doar la zilele speciale ale oraşului.
Timişoara este recunoscut ca oraş al premierelor şi bănăţenii nu pregetă să pomenească ori de câte ori se iveşte ocazia despre realizările urbei de peste ani. Monografiile atestă că oraşul de pe Bega este primul care a introdus ca mijloc de transport în comun tramvaiul tras de cai.
Monografia din 1929 prezintă activitatea de transport aflată la început, limbajul este cel folosit în acele vremuri când era conform normelor academice:

„Începutul s-a făcut în „secolul căilor ferate” şi era logie, ca avantagiile căii ferate, de a asigura o rezistenţă de tracţiune redusă, să se exploateze şi în interesul transportului în general din oraşe. De fapt, roata cu cercuri de fer a vehicolelor de pe atunci, precum şi pavajul defectuos al drumurilor, au fost demente prea puţin prielnice transportului pe lângă încărcare relativ mare şi pe lângă o iuţeală minimă ce trebuia să fie atinsă, pentru ca acest mijloc să se dovedească peste tot cu rost practic.
Sistemul, adoptat la înfiinţarea tramvaiului cu cai, a rămas neschimbat până, în ziua de azi (n.n. anul 1929), cu excepţia forţei de tracţiune, care la început a fost animală; iuţealâ comercială de 12–15 kilometri pe oră.
Partea preponderentă a transporturilor în comun se face azi pretutindeni după acest sistem. Împrejurări speciale au contribuit ca mai recent să se dezvolte un alt sistem: transportul prin auto–omnibuse. Acest sistem s–a introdus parte în centrele oraşelor mari, înghesuite cu diferite vehicole mici, parte pentru facilitarea transporturilor între periferiile oraşelor şi între comunele din împrejurimi. În primul caz fiindcă tramvaiul, cu calea lui ferată, caracterizată prin traseul său rigid, dacă ar lua o dezvoltare în măsură nefirească şi exagerată, ar forma o piedică pentru circulaţia automobilelor, iar în al doilea caz, fiindcă pe lângă circulaţia slabă la periferii, amortizarea unei căi ferate n-ar fi posibilă.
Dezvoltarea circulaţiei cu auto–omnibuse s–a facilitat prin perfecţionarea motoarelor cu exploziune şi mai ales prin perfecţionările de construcţie a drumurilor. De fapt, suprafaţa absolut netedă a acestora şi pneumaticele de cauciuc sunt elementele noi pe cari se bazează avântul auto–omnibusului.
Urmaşii noştri vor dispune de aceste două mijloace de transport şi viitorul va arăta ce rol vor juca ambele alături.” (Monografie 1869-1929, întocmită de Direcţiunea Tramvaielor Comunale Timişoara, din Cuvânt înainte)
Rolul este unul major în dezvoltarea şi susţinerea infrastructurii reţelei de transport în comun a municipiului Timişoara care aspiră la statului de metropolă. Conduceriile Regiei au investit şi au întreţinut mijloacele de trasnport electrificate, atât tramvaie cât şi troleibuze, care au devenit emblematice pentru Timişoara. Acestea sunt mai rapide şi mai prietenoase cu mediul, eliminând poluarea oraşului cu dioxidul de carbon şi noxele eliminate de celelalte vehicole cu benzină şi motorină. Timişoara este şi oraşul verde, care are cele mai multe parcuri, atât de necesare purificării unui aer tot mai încărcat. Conservarea calităţii atmosferei printr-un trasnport electrificat este un deziderat cu bătaie lungă. La cel mai recent seminar pe probleme de mediu care a avut loc ieri, la Hotel Continental, oamenii de afaceri locali şi naţionali, împreună cu reprezentanţii administraţiei publice au prezentat posibilităţi de menţinerea a unui mediu înconjurător sănătos. Unua dintre ideile trasate a fost şi cea a transportului în comun electrificat.
Timişoara are deja o tradiţie în acest sens.
„Àvântul puternic al căilor ferate, pe la mijlocul veacului al 19-Iea, care a contribuit — în general — la intensificarea vieţii industriale şi comerciale la oraşe, a adus eu sine şi la noi o nebănuită desvoltare în spaţiu a industriei şi a comerţului. Desvoltarea în continuare s'ar fi oprit însă, dacâ nu s'ar fi găsit un mijloc de comunicaţie mai eftin, mai comod şi mai eficace, care să înlesneascâ circulaţia între punctele îndepărtate ale oraşului.
Omnibusele, lansate în circulaţie pe alocurea, n'au putut satisface pe deplin necesităţile circulaţiunei, fiindcă, pe de o parte locomoţiunea cu aceste vehicole, pe străzile de pe atunci, de obiceiu puţin carosabile, nu era prea plăcută, pe de altă parte rezistenţă de tracţiune ridicatä a şoselelor precum şi construcţia dificilă a vehicolelor cu tracţiunea animală erau o piedicä permanentä pentru a putea atinge o iuţealä mai mare şi a potenţa capacitatea vehicolului.
Problema aceasta a fost rezolvită prin aplicarea şinelor de fer pe străzile oraşelor, ca suprafaţă de rulare, folosindu-se la început tracţiunea animală.
Primul tramvai din lume s'a înfiinţat în New-York, în anul 1852. Acestuia i-a urmat în anul 1854 tramvaiul din Paris, cel dintâi pe continentul nostru. În curând au ìnceput apoi şi alte orase mari şi mai mici sä înfiinţeze tramvaie.
Bărbaţi fruntaşi din oraşul nostru, înzestraţi cu orizonturi largi, au recunoscut deja la început importanţa acestui mijloc de comunicaţie. Stăruinţelor acestora se atribuie faptul că tramvaiele cu tracţiune animală au luat fiinţă în oraşul nostru încă în anul 1869, pe vremea când alte oraşe însemnate, ca München, Frankfurt etc., nu se bucurau înca de acest mijloc de comunicaţie.
In 3 Noembrie 1867 s'au pus bazele societätii pe acţiuni, pentru construirea unei linii ferate cu tracţiune animală, " în scopul facilitării transportului de persoane şi mărfuri, pe distanţele între suburbiile Fabrică, Cetate şi Iosefin, până la gara Căilor Ferate.” (Monografie 1869-1929, întocmită de Direcţiunea Tramvaielor Comunale Timişoara, din cap. I Înfiinţarea tramvaiului cu cai)
În prima zi de la înfiinţarea societăţii au ieşit în traseu cinci vagoane de persoane, care erau urnite de 12 perechi de cai. În grajdurii - care sunt strămoaşele depourilor – rămâneau mereu trei cai de rezervă. Încasarea din trasportul de persoane s-a triplat în a doua zi după ce tramvaiele trase de cai au fost puse la dispoziţia publicului.
Sâmbătă, trecute fix după prânz controlorii noştri îmbrăcaţi în costum de epocă nu vor tăia bilete călătorilor care vor pofti în tramvaiele din flota Regiei. Vă aşteptăm la plimbare. „La bulivard birjar, la bulivard!”

STP Timișoara Forum: Ziua transportatorului - STP Timișoara Forum