Si iata ca am elucidat partial misterul in privinta propietarului.
Sursa:
cfr.ro
Citeaza
Regionala banateana de cale ferata este una dintre unitatile importante ale CFR SA, beneficiind de cea mai vasta retea feroviara din tara. Pe teritoriul ei se afla frontiera noastra cu vestul Europei, aici fiind concentrate cele mai importante puncte de tranzit feroviar. De asemenea, mai trebuie amintit faptul ca este strabatuta de o mare parte a Coridorului IV paneuropean.
Dincolo insa de "zestrea" sa materiala, Regionala CF Timisoara se mai poate lauda cu un personal harnic si ambitios, care duce mai departe o pretioasa mostenire: o veche si durabila traditie feroviara de abnegatie si daruire.
In numarul trecut al revistei, am incercat sa creionez cate ceva despre scurta mea vizita facuta la Regionala CF Timisoara. Cu ajutorul interlocutorului meu, domnul director Iulian Stefanescu, am consemnat cum au fost demarate sau finalizate principalele proiecte inscrise in programul de activitati pe acest an. In timpul pe care domnia-sa il avea la dispozitie - intr-adevar, prea scurt pentru cate ar fi avut de povestit -, am reusit sa abordam si neajunsurile care s-au ivit sub "acoperisul" Regionalei Timisoara. Dupa cum aprecia domnul director regional, nu sunt probleme care sa nu aiba rezolvare, dar cu siguranta provoaca multa bataie de cap.
Cea mai acuta problema cu care se confrunta feroviarii timisoreni este... revendicarea cladirii regionalei de alte doua institutii! S-a ajuns chiar in fata instantei judecatoresti.
Totul a inceput dupa revolutie. Primele procese le-a initiat Intreprinderea de Imbunatatiri Funciare (SCELIF), iar in 1998 s-au "contaminat" si cei de la Directia Apele Romane. In 2001, SCELIF a fost "scoasa din competitie" pentru ca nu avea nici un document care sa-i ateste justetea revendicarilor. "Am ramas noi si cei de la Directia Apele Romane. Ei afirma ca sediul regionalei ar fi apartinut sindicatului Timis Bega si ca sunt succesorii in drepturi ai acestui sindicat, care s-a dizolvat insa, in anul 1953, in urma etatizarii sindicatelor hidraulice. Legal vorbind, prin dizolvarea sindicatelor respective, cladirea ar fi trebuit sa intre in posesia statului roman. In prezent, noi facem verificari la Cluj, unde este centrul zonal, in toata arhiva cadastrala - Cartea Funciara. Pentru noi existenta acesteia este un lucru bun, intrucat restul tarii nu are cadastru. Oricum, documentul de la Cluj este singurul care poate demonstra in proprietatea cui a fost aceasta cladire. Daca avem norocul sa gasim documentul prin care statul a devenit proprietarul ei, avem toate sansele sa ramanem in cladire", ne-a declarat domnul director, un om realist si increzator in ceea ce le rezerva viitorul feroviarilor timisoreni.
Pana in momentul redactarii articolului, domnul director aflase cum ca Directia Apelor ar fi intrat in posesia unei hotarari a Tribunalului Timis prin care i se atribuie calitatea de proprietar; insa nu dezarmase: "Mai avem si noi cai de atac, pe care le vom exploata. Avem o sursa care ne-a intarit convingerea ca acel document exista. Este sansa noastra! Singura cale sa nu pierdem sediul regionalei! Altfel, va fi foarte greu sa ne mentinem in lupta", a mai adaugat domnia-sa.