În ianuarie 1931, Tramvaiele Comunale formează din vagoanele nr. 107 şi 108, prin alăturarea şi legarea acestora, un tren bidirecţional, după un model unguresc. Astfel, pe data de 19 ianuarie 1931 s-a format primul cuplu tramvai Gemene, numite şi "tramvaie dublă-comandă". S-a realizat o tradiţie în acest sens, a cuplării vagoanelor motor înr-un tren Gemene până în anii 1960, astfel de trenuri fiind în circulaţie zilnică până în anul 1988. Această metodă presupunea câteva avantaje enorme, precum lipsa acută de remorci, astfel nemaifiind nevoie de remorcă şi nici de manevrarea unei remorci la capetele de traseu, post de comandă existând în ambele extremităţi ale trenului. Tramvaiele Gemene puteau circula şi pe liniile simple care nu dispuneau de bucle de întoarceri la capete şi nici deviatoare pentru manevrarea remorcilor. Vatmanul doar trebuia să coboare din primul vagon Geamăn şi să urce la postul din celălalt vagon Geamăn, continuând drumul în sens invers.
Până în anul 1935, s-au mai format 6 cupluri Gemene din vagoanele F.II, singurul vagon rămas solo a fost cel cu nr. 113:
> nr. 109-110 - la data de 29 martie 1931;
> nr. 111-112 - la data de 15 februarie 1932;
> nr. 114-115 - la data de 6 iunie 1932;
> nr. 116-117 - la data de 25 martie 1935;
> nr. 118-119 - la data de 28 martie 1935;
> nr. 120-121 - la data de 23 august 1935.
Odată cu cuplarea definitivă a vagoanelor, acestora li s-au efectuat şi reparaţie capitală, iar lira a fost schimbată cu pantograful modern. Pantograful a fost montat doar la vagoanele cu numărul mai mic din fiecare cuplu, fiecărui celui de-al doilea vagon nu li s-au montat prize pentru captarea curentului, deoarece nu era necesar, vagoanele motoare fiind legate între ele, astfel încât acţionarea motoarelor se făcea simultan. Excepţie de la regulă au fost trenurile nr. 111-112 şi 114-115, cărora pantograful a fost montat celui de-al doilea vagon, pe nr. 112 şi 115. Dar această mică problemă s-a rezolvat ulterior, pantograful fiind schimbat pe primul vagon din cuplu nr. 111, respectiv nr. 114. În primă fază, Gemenele au circulat pe liniile cu trafic mare de călători: linia 1 şi 7 (redenumită în 1936 în linia 2).
Cu ocazia cuplării acestor vagoane, toate au fost dotate cu motoare tip BBF - 40 Elin de 35,3 kW, având o turaţie de 650 rot/min. Motoarele au fost procurate în anul 1929 de la firma ELIN Aktiengesellschaft für elektrische Industrie din Linz, Germania. De asemenea, au fost înlocuite şi controlierele cu care erau dotate ca vagoane simple cu 7 contacte la pornire şi 6 contacte la frânarea reostatică, cu controliere de tip "Siemens Schuckert" cu 9 contacte la pornire şi 7 contacte la frânare, astfel că atât pornirea cât şi oprirea se efectua cât mai lină. A fost introdus sistemul de frânare având frână reostatică cu solenoizi ca frână de lucru şi frână de mână. Vagoanele aveau o suspensie dublă formată dintr-un resort cu foi şi două arcuri spirale.
Semnalul de pornire din staţie, la vagoanele cuplate cu remorcă era dat de încasatorul din remorcă, printr-un fluier. Încasatorul din vagonul motor semnala prin tragerea unei curele, care străbătea vagonul, la capăt fiind prevăzut cu un ciocănel care acţiona un clopoţel. La vagoanele Gemene s-a introdus sistemul cu semnal optic pentru pornirea din staţie. În staţie, încasatorul din al doilea vagon manevra o tijă prin împingere sau tragere, tija acţionând un întrerupător electric care aprindea un bec instalat pe cele două posturi de comandă aflate la extremele trenului. Încasatorul stingea becul când a fost efectuată coborârea / urcarea pasagerilor, moment în care vatmanul era înştiinţat că poate porni tramvaiul. Semnalul acustic şi optic va fi utilizat în acest mod până în anul 1950, când vor fi construite noile vagoane motorice dotate cu oglinzi retrovizoare, montate în exterior, lângă cabina cu postul de conducere. Vatmanul va vedea singur când călătorii au urcat / coborât, fără a mai fi nevoie de intervenţia încasatorului pentru pornirea tramvaiului.
În cursul anilor 1937-1940, vagoanelor gemene li s-au montat compresoare pentru aer comprimat, în acest fel putând fi posibil schimbarea sistemului manual de manevrare a uşilor în sistem pneumatic. În acelaşi timp, în locul barelor care formau uşile, s-au montat uşi pliante şi scări căzătoare la deschiderea uşilor, care erau acţionate de cilindrii cu piston. Singurul cuplu care nu a fost modernizat cu aceste dotări a fost nr. 109-110, în schimb vagonul solo tip F.II nr. 113 a primit atât compresor cât şi uşi pliante acţionate pneumatic. În interiorul vagoanelor s-au montat scaune faţă în faţă, în locul băncilor comune. La o reparaţie capitală din anii '60 a cuplului Gemene nr. 116-117, acestor vagoane li s-au înlăturat uşile de pe partea stângă, înlocuindu-le cu ferestre, astfel crescând puţin capacitatea de transport. A devenit singurul tren tip F.II cu uşi doar pe o parte.
Foto: STPT - uşă pliantă cu scara căzătoare