Statele Unite ale Americii (S.U.A) - United States of America (U.S.A) Washington, D.C. - New York City, Los Angeles, Chicago, San Francisco
#62
Postat 06 mai 2014 - 19:19
Ieri cotrobaiam pe net dupa filmulete cu "coridorul de nord-est" din anii 60-70, nu am gasit neaparat ce cautam dar mi-a atras atentia o poza gasita acum cateva zile cu un tramvai articulat din anii 40. Prima data nu i-am dat importanta dar ieri un thumbnail de la un clip de pe youtube avea in imagine chiar unul din acele articulate asa ca am zis sa aflu despre ce e vorba. Ce am gasit mi-a intrecut asteptarile si ma facut sa zambesc ca un copil mic pentru informatia care o gasisem. Iata ca va impartasesc si voua ce am gasit, intra in scena "sistemul de la chei".
Chiar langa San Francisco in Oakland in perioada interbelica se dezvolta 2 sisteme de tren/tramvai interurban. Unul folosea trenuri articulate unicat la acea vreme (si asa au cam ramas pentru ca altundeva nu le-am mai vazut), iar celalt folosea vagoane clasice. Cel din urma a fost abandonat lasandu-l pe cel dintai sa se extinda mai mult si sa profite de pe urma sinelor ramase, oricum in final dupa al 2lea razboi mondial chiar si sistemul de la chei a fost dezafectat de o compania care il achizitionase, National City Lines. Companie despre care poate unii ati mai auzit daca ati tinut pasul cu alte postari mai vechi de pe acest topic.
Am sa las filmuletele de mai jos sa va incante si sa va ofere restul de informatii. Ca ultime precizari, Bay Bridge nu trebe confundat cu Golden Gate, poate unii si-au dat seama, Bay Bridge este celalt pod din San Francisco, mult mai apropiat de centru decat Golden Gate si care habar nu am avut ca odata avea sine ferate.
Am sa mai revin cu inca niste filmari gasite tot ieri, de data aceasta despre o linie (singura din SUA de altfel care a mai ramas) de trenuri interurbane electrice.
#63
Postat 06 mai 2014 - 20:08
Sunt interesante si celelalte doua filmulete insa nu prea am inteles mare lucru evident din cauza cunostintelor mele de engleza...
#64
Postat 06 mai 2014 - 22:16
mile, la 06 mai 2014 - 20:08, a spus:
Imi ramaneti dator
http://captiongenera...m/16314/Video-1
Eu am tradus doar primul clip si mi-a luat o gramada de timp, daca pot o sa il pun si pe al 2lea.
LE: In portiunea unde se vorbeste despre vagoanele mai vechi aduse din New York, anul corect este 1890 nu 1819.
LE:
mile, la 06 mai 2014 - 20:08, a spus:
Cele vechi (PCC-urile si restul de "adunaturi") circula pe linia istorica "Market Street Line", pe aceasta linie opereaza doar tramvaie istorice unele care candva circulau in San Francisco pe alte linii dar si multe altele care sunt aduse de prin restul americii si unele chiar din Europa cum ar fi din Italia de la Milano sau V-ul din Hamburg. "Magia", adica adevaratul transport cu tramvaiul e in subteran pe alta linie de tramvai deservita de tramvaiele Breda cele moderne.
Aceasta postare a fost editata de Gygyman6: 19 mai 2014 - 22:17
#65
Postat 07 mai 2014 - 16:35
Si iata cum au decurs lucrurile acolo...
#66
Postat 07 mai 2014 - 17:27
Market Street Railway
#67
Postat 09 mai 2014 - 18:41
PS: am sa revin si cu alte clipuri gasite intre timp.
#69
Postat 27 august 2014 - 21:32
Poza cred ca e mai mult decat evident cui ii apartine, eu doar am luat-o de pe goagal.
#70
Postat 27 august 2014 - 22:25
Aceasta postare a fost editata de Vali: 27 august 2014 - 22:27
#71
Postat 27 august 2014 - 22:35
Aceasta postare a fost editata de Gygyman6: 28 august 2014 - 20:27
#72
Postat 30 august 2014 - 17:59
SUA, taramul tutror posibilitatilor, aici gasim aproape jumatate din numarul de km de cale ferata al intregii planete dar din pacate avem si printre cele mai mici viteze si probabil si printre cele mai putine trenuri de pasageri, marea majoritate a traficului de pasageri regasinduse pe coasta de est. Tot pe coasta de est avem si singura linie de cale ferata electrica de mare viteza si anume "Coridorul de Nord-Est", care strabate distanta de la Capitala Washington DC pana la Boston, trecand prin orase ca Philadelphia si New York. Linia are mai multe sectoare dar si ramuri, unele electrificate altele nu, dar despre care voi vorbii alta data.
Am sa trec peste anumite amanunte si am sa incep direct cu electrificarea liniei care a inceput in 1905 si s-a terminat in 1938, anumite elemente importante ale liniei fiind construite chiar pe parcursul electrficarii astfel ca putem vorbii de coridor in sine putin inainte de terminarea electrificarii. Cu acest amanunt impartasit sa trecem la ceea ce ne intereseaza, adica trenurile.
Inca inainte de completarea electrificarii, au existat rame electrice dar si multe modele de locomotive care sa strabata linia, dar cea mai notabila aparuta in 1934 si despre care unii poate a-ti auzit a fost modelul GG1 a-l "Pennsylvania Railroad".
Construita la Atelierele din Altoona locomotiva a fost conceputa sa poate trage absolut orice incarcatura. In timpul razboiului o astfel de locomotiva putea pleca de la New York cu un tren de pasageri si se putea intoarce inapoi cu un tren de marfa, fiind astfel foarte versatile.
GG1 a trecut pe mana mai multor companii dupa razboi, dupa decaderea companiei PRR, multe au ajuns la Penn Central ca mai apoi sa fie preluate in final de Amtrak.
Odata cu terminarea razboiului stim si ca in State transportul de persoane pe sina a suferit o decadere mare, acest lucru a afectat mult si producatorii multii inchizandu-si portile uzinelor, dar acest lucru se mai datorieaza si unui factor surprinzator. Ca si structura GG1 au fost atat de rezistente incat au circulat pana in 1983, iar Amtrak fiind pana la urma singurul client de locomotive electrice nu a fost aproape nici o comanda pentru ceva nou pana in anii 70.
1965 Guvernul SUA scrie un act care are ca si scop transformarea Coridorului de Nord-Est intr-un tronson de cale ferata de mare viteza, primul tren care i-a nastere si este si prima veriga din evolutia trenului de mare viteza american este rama electrica "Metroliner" construita in 1969 si detinuta in prima faza de Penn Central, iar din 1971 garniturile sunt preluate de Amtrak. Desi la vremea lor erau ceva desprins dintr-un film SF, din punct de vedere tehnic erau vulnerabile. Multe se stricau pe traseu, iar iarna era nevoie tot de un batran GG1 sa le tracteze pana la destinatie. Situatia aceasta avea sa persiste inca o vreme.
In 1972 intra in uz E60, locomotiva electrica de mare putere construita de General Electric, care in sfarsit avea sa inceapa inlocuirea treptata a "nemuritoarelor" GG1. Si deaici incolo incepe cu adevarat povestea interesanta. E60, ca si constructie avea un mare defect, boghiurile foloste era defat boghiurile unei locomotive de marfa madoficate, astfel ca la testele pentru introducerea noilor vehicule pe tronsoanele de mare viteza a avut loc o deraiere asa ca de la viteza propusa de peste 190km/h sa ales un standard stabilit pentru siguranta de 145km/h.
Putem observa ca decaderea transportului electric in SUA a dus la ramanerea in urma cu cativa zeci de ani in termeni de proiectare, inca din anii 70. Astfel ca Amtrak a trecut repede la gasirea unei alternative... peste ocean.
Intra in scena... Suedezii de la ASEA, care produc pentru americani locomotiva x995 (asta e nurmarulde parc, in principiu ea ramane doar prototip) derivata din deja existentul model Rc6.
La teste mai e adusa o locomotiva, o CC 21000 a francezilor la Alsthom (aceasta capata numarul de parc x996).
In final castigatoare este locomotiva x995 a suedezilor, din aceasta i-a nastere AEM-7 pentru care Amtrak face o prima comanda in 1977, iar mai apoi datorita succesului pe care il are aceasta locomotiva, inca 7 bucati care sunt livrate integrala pana in 1988.
Intre timp locomotivele GG1 sunt inlocuite in totaliate in 1983 fiind ultima cursa cu o astfel de locomotiva, iar cele E60 capata grilaje la partbriz datoriat perioadei de criminalitate ridicata care are loc in sua in anii 70', existau incidente in care persoane aruncau cu pietre in trenurile care se aflau in miscare.
Ramele Metroliner, sunt scoase si ele din uz partial, multe dintre garnituri pierzandu-si pantografele si motoarele de tractiune si ajungand vagoane simple, iar vagoanele care aveau postul de comanda sunt pastrate pentru trenurile obisnuite si cuplate in spate pentru a nu mai fii necesara schimbarea locomotivei la capat de linie.
In 1992 americanii aduc din nou pentru teste trenuri din Europa, si din nou avem o prezenta din Suedia, ci anume un SJ200, trenul este testat si sunt luate date importante pana la scoaterea lui din uz si trimis inapoi in 1993.
Dupa scurt timp in teste intra un nou tren adus de aceasta data in Germania, ci anume ICE. Sunt din nou culese date importante, este facut un caite de sarcini si Coridorul de Nord-Est este modificat pe anumite tronsoane pentru a permite viteze mari constante. Trenul circula sub statutul unui tur, dar ajunge si in alte orase din nefericire tractat din cauza lipsei liniei electrice de contact.
In 1994 Amtrak organizeaza o licitatie pentru proiectul "Acela Expres", deja se facasura planuri pentru 20 de garnituri si cum vor circula acestea. In 1996 se ajunge la o colaborare intre Alsthom si Bombardier, si desii pe timpul proiectarii si constructiei americanii ajung la unele neintelegeri cu europenii pe tema pretului si a mentenantei, proiectul continua, iar in Noiembire 2000 Acela Express ruleaza pentru prima data in cursa de inaugurare si nu dupa mult timp in luna Decembrie a aceluasi ani intra in uz regulat.
In 1999, cu putin timp inainte de Acela, intra in uz HHP-8, o locomotiva construita tot de Alsthom si Bombarider, numarul acestora e in continua scadere pana azi datoria problemelor de costructiel aceste vehicule necesitand mentenanta odata la 12 zile.
Atfel ajungem la ultima achizitie a Amtrak din maretul proiect de a aduce Coridorul de Nord-Est la standarde mai ridicate, ci anume ACS-64 sau "Amtrak's Cities Sprinter", locomotiva de ultima generatie construita de Siemens si care a inceput sa intre in uz inca din 2012 si care are scop inlocuirea AEM-7.
NOTA: Imaginile folosite nu imi apratin, le-am luat pe google doar pentru exemplificare si apartin detinatorilor lor.
Aceasta postare a fost editata de Gygyman6: 11 mai 2016 - 18:04
#74
Postat 30 august 2014 - 23:35
#75
Postat 31 august 2014 - 00:08
#77
Postat 26 februarie 2016 - 21:45
Date prea multe nu am momentan, dar ramura pe care circula trenul din clip pleaca de undeva de pe coridorul de nord-est, si isi are capatul in oraselul Strasburg, acolo unde se afla si un muzeu. Interesant este ca entitatea care detine linia ofera destul de multe servicii, exista trenuri regulate de pasageri in fiecare luna, trenuri care circula cu vreo ocazie tot in fiecare luna, desigur serviciu de marfa care poate deservii, zic eu destul de multe comoditati avand in vedere ca e doar o linie scurta, serviciu de mentenanta si reparatii, etc. Ma gandesc ce se putea face cu Oravita-Anina, si cat potential inca exista acolo.
Pun si un link catre siteul liniei pentru cei care doresc sa se mai informeze sau sa vada poze:
Strasburg Railroad
#78
Postat 04 martie 2016 - 14:26
Fisiere atasate
-
2016-03-02 18.57.44.jpg (1.85MB)
Number of downloads: 19 -
2016-03-02 18.58.31.jpg (1.88MB)
Number of downloads: 22 -
2016-03-02 18.59.25.jpg (1.18MB)
Number of downloads: 13 -
2016-03-02 18.59.34.jpg (2.17MB)
Number of downloads: 9
#79
Postat 07 mai 2016 - 18:31
Sper sa leg postarea asta de o noua postare care ar trebuii sa fie despre inca o descoperire facuta mai demult, atasez o poza pe post de "trailer" si spun ca ce se vede in imagine nu sunt piloni pentru o estacada care se va construii, ci defapt ce a mai ramas dupa ce ea s-a dezafectat...
Aceasta postare a fost editata de Gygyman6: 07 mai 2016 - 18:35
#80
Postat 19 iunie 2016 - 16:30
Ca si nota informativa (ce securist suna asta), clipul asta si celalte in care sunt filmate celalte trasee, sunt inregistrate chiar de Autoritatea de Transport din Chicago, pana acuma niciunde nu am vazut ca o astfel de entitate sa isi inregistreze trseele si sa le puna pe youtube. Adevarul e ca ce au ei nu prea mai are nimeni, sigur nu e neaparat cea mai eficienta retea, nici cea mai silentioasa dar e singurul oras unde asa ceva mai exista.
Si daca tot am postat asta, o sa incerc azi sa revin cu inca ceva despre care am promis ca scriu mai demult... brb.