Aniversarea împlinirii a 75 de ani de existenţă a tramvaiului în oraşul Timişoara nu a avut loc deoarece cel De-al Doilea Război Mondial era în plină desfăşurare şi linia frontului se apropia de graniţele ţării noastre. În asemenea împrejurări, în data de 8 iulie 1944, aniversarea împlinirii a 75 ani de la înfiinţarea tramvaiului nu a mai avut loc. În mod analog, nici în anul 1919 nu s-a mai ţinut aniversarea tramvaielor la 50 de ani, din cauza haosului rezultat de pe urma Primului Război Mondial.
Intreprinderile Electromecanice Municipale ale oraşului Timişoara, cea mai puternică regie publică comercială din cele trei pe care le avea Municipiul, au reprezentat rodul muncii depuse de o generaţie cu voinţa fermă de a crea şi progresa, erau succesul strădăniei şi gospodăriei tuturor acelora care, în calitate de şefi ai administraţiei locale, au înţeles însemnătatea vieţii economice şi n-au precupeţit nimic pentru ridicarea bunei stări a acestui oraş.
Recunoştinţă se cuvine conducerii Intreprinderilor Electromecanice, care pe lângă amplificarea, dezvoltarea şi modernizarea tehnică a exploatării, a avut deosebită grijă şi de educarea morală, spirituală şi fizică a angajaţilor intreprinderilor, prin crearea de instituţii de ordin cultural, social, sportiv şi de asistenţă socială.
Cetăţenii urbei puteau fi mândri de această intreprindere municipală şi putea avea toată încrederea în conducătorii ei, care în frunte cu şeful administraţiei locale de totdeauna, au avut şi vor avea suprema grijă ca intreprinderea să progreseze şi să poată satisface nevoile economice, spre binele acestui oraş şi spre fericirea cetăţenilor săi.
În anul 1944 s-a creat o monografie pentru a dovedi lumii că această instituţie, prin muncă şi prin cinste s-a dezvoltat în ultimii 25 de ani, aşa încât în aceste vremuri a ajuns mândria Municipiului Timişoara, stârnind admiraţia ţării întregi şi respectul străinilor care vizitau oraşul. Oricât erau autorii monografiei legaţi sufleteşte de întreaga activitate a Regiei IET, însăşi lucrarea era menită a te dispensa de orice subiectivism, prezentând în mod obiectiv şi indiscutabil înălţimea dezvoltării la care a ajuns Regia.
Fără lipsă de modestie, partea leului din tot ce IET reprezenta atunci, o are directorul ei, eruditul şi distinsul inginer Dr. Cornel Mikloşi, care o conducea cu tot sufletul său românesc şi cinstit şi care şi-a legat viaţa în mod indisolubil de IET. Lucrarea a fost mărturia că IET-ul şi-a făcut datoria ca intreprindere românească şi că, trecând prin actualul şi greul impas al războiului, va continua şi în viitor să rămână ce a fost: o podoabă a producţiei şi a muncii româneşti.
Vasile Deheleanu, Sabin Indrieşu: Monografia întreprinderilor electromecanice municipale Timişoara. Timişoara 1944

Această monografie descria lucrările de modernizare şi de amplificare din ultimul sfert de secol, executate în Municipiul Timişoara, în domeniul producerii şi distribuirii de energie electrică şi al transportului în comun. Se arătau şi străduinţele depuse pentru ridicarea nivelului profesional al personalului angajat la aceste exploatări şi pentru încurajarea unei activităţi culturale bazate pe tradiţiile naţionale.
Întreţinerea şi amplificarea instalaţiilor a ţinut pas cu dezvoltarea oraşului şi astfel exploatările de electricitate şi transport în comun au putut satisface nevoile caselor particulare, ale instituţiilor publice şi ale industriei. În acea perioadă, se releva că cea mai mare parte a industriei, cu peste 15 mii de lucrători, era racordată la reţeaua uzinei municipale.
Uzina electrică municipală se putea considera ca inima organismului social şi economic din oraş. Pulsaţiile ei ajungeau în toate casele, instituţiile, atelierele şi fabricile, transmiţând unul dintre cele mai mare ajutoare pentru oamenii muncitori: energia electrică sub formă de lumină şi forţă motrică. Este de amintit, că la 12 noiembrie 1944 s-au împlinit 60 de ani de când uzina electrică a municipiului Timişoara a fost pusă în funcţiune.
Pe terenul transportului în comun, la sfârşitul anului 1943 lungimea de exploatare a fost de 18,846 km, din care 12,916 km linii duble, iar lungimea totală a liniilor a fost de 37,589 km. Faţă de anul 1919, la instaurarea administraţiei româneşti, lungimea de exploatare a sporit cu 7,969 km, iar lungimea totală de cale cu 15,241 km. Exploatarea transportului în comun făcea şi transporturi de marfă pentru particulari, între Gara Fabrică şi liniile industriale ale stabilimentelor publice sau particulare, remorcând vagoanele de cale ferată. În acest scop, exploatarea dispune de două locomotive electrice.
La sfârşitul anului 1943, intreprinderile IET au avut un număr de 1029 funcţionari şi angajaţi permanenţi, dintre care 684 definitivi, membri ai Casei generale de pensii, împărţiţi în următoarele categorii: funcţionari tehnici şi administrativi, angajaţi inferiori de administraţie, maşinişti, fochişti, monteri electricieni, desenatori, şoferi, zidari, lăcătuşi, vatmani şi încasatori, strungari, sudori, turnători, tâmplari, lustruitori, bobinari, tinichigii, vopsitori şi muncitori necalificaţi, după cum urmează: 104 la administraţie, 62 angajaţi de administraţie inferiori, 167 la uzina termică, 14 la uzina hidroelectrică, 45 la reţeaua de distribuţie, 48 la instalaţii secundare şi la contoare, 31 la serviciul de abonaţi, 306 la serviciul de mişcare, 138 la ateliere, 10 la garaj, 60 la linia ferată şi linia de contact, 44 la întreţinerea edificiilor.
La angajarea personalului din serviciile de exploatare, solicitatorii erau supuşi unui examen psihotehnic şi medical, cum şi unui examen din cunoştinţele generale, pentru constatarea obiectivă a însuşirilor lor intelectuale şi fizice. Cei care urmeau a servi ca taxatori pe vagoanele de tramvai şi troleibuze, ca şi cei destinaţi serviciilor de citire de contoare şi de încasare, se supuneau unui examen psihotehnic la care se cerceta memoria, auzul, inteligenţa practică şi tehnică, caracterul şi scrisul ortografic. La examinarea celor destinaţi a servi ca vatmani de tramvaie, conducători de troleibuze ori şoferi, se examina: vederea, auzul, timpul de reacţie, în caz de impresiuni de lumină şi sunet, constatarea reacţiunii la trecerea bruscă de la lumină la întuneric, constatarea simţului cromatic, determinarea direcţiei sunetelor şi forţa musculară. Conducătorii de vehicule trebuiau să aibe şi un caracter ferm. Examinarea se făcea cu ajutorul aparatelor speciale disponibile în acest scop.
Foto: STPT

Reţeaua de transport la sfârșitul anului 1944

Statistici an 1944
Tramvaie
> reţeaua exploatabilă - 18,846 km
> numărul călătorilor transportaţi - 32.352.842
> numărul locuitorilor oraşului - 115.000
> numărul tramvaielor în parc - 79 Tv = 61 VM + 18 VR
> numărul tramvaielor în circulaţie zilnică - 60 Tv = 45 VM + 15 VR
Troleibuze
> reţeaua exploatabilă - 3,490 km
> numărul călătorilor transportaţi - 520.200
> numărul troleibuzelor în parc - 7 Tb
> numărul troleibuzelor în circulaţie zilnică - 5 Tb
Autobuze
> reţeaua exploatabilă - 5,850 km
> numărul autobuzelor în parc - 3 Ab
> numărul autobuzelor în circulaţie zilnică - 2 Ab
Statistici an 1945
Tramvaie
> reţeaua exploatabilă - 18,846 km
> numărul călătorilor transportaţi - 32.280.000
> numărul locuitorilor oraşului - 115.000
> numărul tramvaielor în parc - 79 Tv > 61 VM + 18 VR
> numărul tramvaielor în circulaţie zilnică - 61 Tv > 45 VM + 16 VR
Troleibuze
> reţeaua exploatabilă - 3,490 km
> numărul călătorilor transportaţi - 714.000
> numărul troleibuzelor în parc - 7 Tb
> numărul troleibuzelor în circulaţie zilnică - 5 Tb
Autobuze
> reţeaua exploatabilă - 5,850 km
> numărul autobuzelor în parc - 3 Ab
> numărul autobuzelor în circulaţie zilnică - 2 Ab