În domeniul prospecțiunilor energetice ce se desfășoară în județul Timiș, în ultimele zile, două din firmele implicate au făcut câteva clarificări, dintre care cea mai importantă este aceea că nu se caută gaze de șist, pentru simplul motiv că... ele nu există în Banat!
Reprezentantul ADX Energy Ltd., firma australiană care a obținut de la statul român concesionarea perimetrului Parța, invocă studiile efectuate de US Energy Information Administration privind resursele energetice din această regiune a țării noastre.
Pe de altă parte, în informațiile publicate de Agenția Națională pentru Resurse Minerale se arată că între gazul natural și cel de șist nu este nici o deosebire, doar aceea că cel din urmă este prizonier "în formațiuni de rocă de șisturi argiloase compacte".
Tot de la aceeași competentă autoritate a statului aflăm că fracturarea hidraulică, putem să fim noi sănătoși de când se aplică, inclusiv pe plaiurile noastre mioritice! Ce nu aflăm e însă de ce, mai nou, ceea ce caută exploratorii a fost brusc redenumit cu genericul "hidrocarburi", despre care se zice că ar fi... cam de 30.000 de feluri.
La rândul său, OvidiuTender, omul de afaceri care controlează compania Prospecțiuni SA, cea care efectuează explorările seismice pentru australienii de la Parța, a declarat recent și el același lucru. Dar Tender mai vorbește și de o campanie "orchestrată și bine finanțată" îndreptată împotriva firmei sale, motiv pentru care se gândește foarte bine să abandoneze contractele din România.
Nu avem cum să știm dacă așa stau lucrurile sau nu, dar putem spune cu certitudine că nu atât lucrările efectuate de firma sa îi preocupă pe localnici, cât ceea ce ar putea urma după, acolo unde se confirmă prezența unor zăcăminte exploatabile.
Parța, undeva "la mijloc"
Dacă este vorba de perimetrul Parța, reacțiile autorităților publice și ale populației vizavi de acest subiect fierbinte par a semăna pe alocuri, dar ele sunt, totuși, diferite. Astfel, în comuna Parța, primarul Liviu Petricaș se consideră a se afla undeva "la mijloc". Mai precis, edilul local este de părere că prospecțiunile nu dăunează mediului și că este bine să se cunoască pe ce resurse energetice, respectiv țiței și gaze naturale, stă localitatea.
Localnicii se opun.În 21 martie 2013, primăria Parța a înaintat la Instituția Prefectului Timiș o listă cu semnături ale localnicilor care solicită interzicerea exploatării gazelor de șist pe teritoriul localității. La primărie este depusă documentația care conține toate aprobările date de instituții ale statului român.
De asemenea, există un material aparținând unei organizații neguvernamentale care se împotrivește exploatării gazelor de șist prin tehnologia fracturării hidraulice, în care se arată că se introduc, pe lângă mari cantități de apă, și 221 de soluții chimice dăunătoare sănătății și mediului. Primarul declara că reprezentanți ai concesionarului au fost invitați în consiliul local și au răspuns la întrebări legate de activitățile vizate.
Prospecțiuni pe terenuri private
Petricaș spune că nu are de unde ști cât de adevărat e ce au declarat aceștia. Cât privește prospecțiunile, acestea au fost făcute pe terenuri private cu acordul proprietarilor, dar au fost foarte puține, dincolo de Timiș, spre Peciu Nou. Activitatea va continua, însă, la primăvară.
Chiar dacă consiliul local a dat hotărâre că interzice pe domeniul public și privat al comunei activitățile de explorare și exploatare a gazelor de șist, cât privește terenurile particularilor, acolo, dacă se decide exploatarea, intervine legea exproprierii, iar autoritățile locale nu au cum să ia vreo decizie, în condițiile în care statul este proprietarul subsolului.
Tensiuni la Giulvăz
La doar câțiva kilometri mai încolo, în comuna Giulvăz, însă, lucrurile nu par să fie văzute în mod similar. Și aici a fost depusă aceeași documentație, însoțiță de materialul unui ONG care se împotrivește exploatării gazelor de șist. Spre deosebire de Parța, se pare însă că aici există o împotrivire la unison chiar și la explorări, din partea autorităților publice, inclusiv a consiliului local, dar și din partea marilor arendași și a proprietarilor de terenuri agricole. Ba chiar plutește în văzduh un aer de nemulțumire generală care poate degenera. Probabil că o asemenea tensiune socială nu a mai fost, paradoxal, de la colectivizare.
Puși în fața faptului împlinit. Într-o ședință a consiliului local, la care au participat toate părțile, s-a desfășurat o dezbatere publică aprinsă, dar asta după ce, practic, localnicii au fost puși în fața faptului împlinit și perimetrul petrolier respectiv (Parța) din care fac parte mai multe comune, printre care și Giulvăz, a fost concesionat în vederea explorării-exploatării.
Câteva întrebări firești. De ce se caută ce se caută acum? Pentru că, între Ivanda și Giulvăz, există o sondă veche de prin anii 1940. Viceprimarul Iovan Milovanov pune câteva întrebări firești: "Nu ar fi fost normal ca această dezbatere să fi avut loc înainte ca instituțiile statului să fi acordat aprobările cerute de lege? De ce comunitățile locale nu au o cotă-parte din redevența percepută de statul român, de exemplu de 30 la sută, pentru a avea un minim argument să-și asume riscuri?".
Adio, ape minerale și termale
Consiliul local a adoptat o hotărâre prin care interzice prospecțiunile pe teritoriul public și privat al comunei. Dar aceasta nu înseamnă că ele nu vor avea loc, undeva pe un teren particular, al unui sătean care și-a dat acordul în acest sens.
De la viceprimarul giulvăzenilor aflăm că odată ce exploatările petroliere, oricare ar fi ele, vor deveni realitate, orice proiect sau intenție privind apa minerală de la Ivanda sau valorificarea apelor termale vor fi inutile. Cum localnicii trăiesc aproape numai din agricultură și creșterea animalelor, perspectiva nu are cum să nu-i îngrijoreze, având în vedere dotările care ar urma să fie amplasate pe teritoriul lor și activitățile de transport intensificate din zonă.
Există precedentul Pungești
De ce apare reticența ori reacția de împotrivire a localnicilor când e vorba de astfel de exploatări energetice? În primul rând pentru că precedentul există, iar Pungești înseamnă, înainte de toate, gaze de șist și... proteste violente. Temerile și neîncrederea se propagă cu repeziciune prin această febră a explorărilor pentru descoperirea hidrocarburilor, cum este reformulată mai nou căutarea resurselor de țiței, gaze naturale convenționale ori a celor neconvenționale - gaze de șist.
Cât mai contează comunitățile locale și oamenii?Există câteva întrebări legitime: De ce a cuprins această febră România și ea continuă indiferent cine se află la putere? De ce se fac explorări în atât de multe locuri simultan? Să fie vorba de campanii orchestrate, când actorii acestei goane sunt din toate colțurile lumii? Cât contează comunitățile locale și indivizii în fața acestui tăvălug al profitului cu orice preț, inclusiv cel al dezastrului ecologic? Ce vom lăsa generațiilor viitoare, dacă statul român deschide acum calea vânzării și a ultimelor resurse care ne-au mai rămas - pământul și bogățiile subsolului?