Începând cu anul 1977, specialiștii intreprinderii ”Autobuzul”, au trecut la producția de serie a autobuzelor și troleibuzelor articulate, folosindu-se experiența I.T.B.-iștilor. Caroseria noilor tipuri a fost verificată atât prin calcul, pe baza metodei elementului finit, cât și prin tensometrie dinamică rezistivă. Cu un grad maxim de unificare s-a dezvoltat autobuzul DAC 117 UD, care folosea o articulație cu lagăr central, mecanism de amortizare a oscilațiilor de tangaj prevăzut cu silent-blocuri, burduf din pânză poliamidică dublu cauciucată. Remorcă avea tot o construcție autoportantă, fiind derivată din vehiculul tractor, axa a III-a fiind directoare și identică cu axa I, iar axa a II-a motoare. Motorul utilizat era ”D-2156 HM 6U”, de 192 CP, amplasat tot între axe, sub podea, sau ”D-2156 MTV”, de 240 CP, supraalimentat. Cutia de viteze era mecanică, cu 4 trepte, tip ”S4-80”, sau cu 5 trepte tip ”S5-100”, sau automată, hidromecanică de tip ”Praga 2M.03”.
Autobuzul articulat putea transporta 150 pasageri, dintre care 34 pe scaune. Acesta putea circula pe aceleași trasee ca și autobuzele solo, având aceeași rază minimă de viraj și era prevăzut cu semnalizare automată a depășirii unghiului de frângere a articulației și frânare automată, în asemenea situație, la mersul înapoi. Sistemul de frânare al autobuzului, realizat la început pneumatic pentru axa medie și hidro-pneumatic pentru axa din față, iar apoi integral pneumatic, era prevăzut cu supapă de siguranță cu patru circuite, regulatoare ale forțelor de frânare pentru axele II și III, asigurând o frânare stabilă și pe drum alunecos.
Prototipul autobuzului DAC 117 UD a fost construit şi prezentat în toamna anului 1977. Preseria zero, constituită din 10 autobuze, a fost construită în 1978 şi testată imediat pe liniile Intreprinderii de Transport Bucureşti, iar producţia de serie a demarat în toamna anului 1979. În anul 1987, ca urmare a politicii de „economie”, toate componentele de aluminiu de pe aceste autobuze (uși, mască față, capacele laterale de vizitare, capacele interioare de pe podea, rama geamurilor, barele interioare și suporții de prindere a acestora) au fost înlocuite cu componente din oțel. Acest lucru a dus la mărirea greutțăii autobuzului, fiind absolut necesară reducerea acestei greutăți. Neavând de unde, s-a redus din înălțimea autobuzului cu 100 mm, astfel apărând așa-numitele autobuze DAC scunde (cu tavan scund, cu uşi mai mici, cu geamuri mai mici), produse între anii 1987-1990. De asemenea, a existat și varianta interurbană a acestor autobuze, cu scaune tapițate și două perechi de uși, în loc de patru.
Date tehnice:
- lungime - 16565 mm;
- lăţime - 2500 mm;
- înălţime - 3035 mm;
- ampatament faţă - 5650 mm;
- ampatament spate - 5855 mm;
- dotat cu motor Diesel, 6 cilindri în linie, orizontal, amplasat la mijloc sub podea;
- tip motor - D 2156 HM6 U;
- putere - 192 CP - 141 kW;
- capacitate cilindrică - 10344 cmc;
- raza minimă de viraj - 12 m;
- masa proprie - 12500 kg;
- sarcina utilă - 10500 kg;
- masa totală - 23000 kg;
- locuri pe scaune - 37;
- total locuri - 161;
- turaţia maximă - 2100 rot/min;
- nr. anvelope şi dimensiunile - 8 - 1100 x 20;
- viteza maximă - 65 km/h.
Primul autobuzul timişorean a fost achiziționat în anul 1985, fiind introdus pe liniile urbane cele mai aglomerate: linia 27 şi 33. Livrările către Timișoara:
- anul 1985 - 1 buc. DAC 117 UD
- anul 1986 - 5 buc. DAC 117 UD
- anul 1987 - 3 buc. DAC 117 UD
- anul 1988 - 7 buc. DAC 117 UD
- anul 1989 - 5 buc. DAC 117 UD
- anul 1991 - 2 buc. DAC 117 UD
- anul 1992 - 2 buc. DAC 117 UD
- anul 1996 - 3 buc. ROCAR 117 UD
Foto: transira.ro - diferite prototipuri


