Pistele pentru biciclete mai au nevoie de multă vopsea
02-Aprilie-2011
Timişoara este unul dintre marile oraşe ale României cu vechime în amenajarea pistelor pentru biciclişti. Lungimea acestora a crescut, de la an la an, ca un Făt-Frumos, sub oblăduirea municipalităţii, dar calitatea nu este întotdeauna punctul forte al pistelor.
Oraşul a avut parte de numeroase campanii de promovare a mersului pe bicicletă, oficialităţile s-au lăsat fotografiate în tricouri şi ţinând ghidoane în mâini, dar persoanele importante care au trecut la practicarea acestui mijloc de transport ecologic pot fi numărate pe degetele de la o singură mână.
Recent, ministrul mediului, Laszlo Borbely, a anunţat că administraţiile locale vor putea obţine bani de la fondul de mediu pentru a realiza piste de biciclete şi a mai adăugat câteva cuvinte care ar trebui să dea de gândit administraţiei locale din Timişoara: "Nu ajunge să tragi o linie albă ca să faci o pistă".
Lungimea pistelor pentru biciclete în Timişoara a evoluat impresionant în ultimii ani, de la circa 10 kilometri în 2008, la 50 de kilometri în 2010. Conform datelor municipalităţii, s-a început, din anul 2009, implementarea la nivelul întregului oraş, pe principalele artere de circulaţie şi în zonele adiacente, a pistelor pentru biciclişti.
"În ultimii doi ani au fost realizaţi în jur de 60 de kilometri de piste. Din acest an, trecem la o nouă etapă în ceea ce priveşte crearea de condiţii optime pentru cicliştii din Timişoara", se arată într-un comunicat din luna martie al municipalităţii.
Principalul obiectiv pentru 2011 ar fi interconectarea pistelor existente, concomitent cu extinderea reţelei şi corelarea acesteia cu semnalizarea rutieră în conformitate cu prevederile legale în vigoare. De altfel, organizaţiile de profil au semnalat, de mai multe ori, lipsa de continuitate a pistelor, precum şi faptul că se confruntă cu şoferi care le ignoră şi îşi parcahează autoturismele pe ele.
O veste bună ar fi că s-a ridicat, conform unei decizii a consiliului local, interdicţia pentru biciclete în Pieţele Victoriei, Unirii, Traian şi pe strada Alba Iulia. Există, de asemenea, intenţia de a obliga instituţiile publice şi societăţile comerciale cu spaţii mai mari de 1.000 mp să amenajeze şi să întreţină rasteluri cu minimum zece locuri pentru vehiculele cu două roţi.
Ajunge să tragi o dungă albă?
Primăria Timişoara menţionează nu mai puţin de 19 trasee pentru biciclete în oraş. O plimbare pe străzile menţionate ne arată că unele dintre ele au vopseaua cam coşcovită, altele au fost amenajate pe trotuare făcute din pavele, care ar implica posesia unei mountain bike, pentru că bicicletele obişnuite nu rezistă.
Pistele cele mai "performante" constau, de fapt, într-o dungă albă pe trotuar, exact cum ironic se exprima ministrul Borbely acum câteva zile. Acest mod de realizare a pistelor explică, probabil, viteza cu care au fost amenajate. Mai rău este că pe strada Gheorghe Lazăr, de exemplu, cei care au amenajat pista şi s-au lăudat după aceea în faţa edililor că au mai bifat o realizare nici măcar nu s-au obosit să tragă o dungă suficient de lată pe trotuar.
Aşa-zisa pistă este marcată de o dungă albă de doi-trei centimetri, iar culorile sau semnele care să indice că este vorba despre un spaţiu rezervat bicicletelor lipsesc cu desăvârşire. Cu toate acestea, traseul de pe Gheorghe Lazăr (tronson Calea Circumvalaţiunii – Bd. Cetăţii) figurează ca existent pe harta pusă la dispoziţie de primărie. Imaginile, însă, vorbesc de la sine şi poate că o verificare pe teren, la pas, nu le-ar strica mai-marilor din primărie, înainte de a crede tot ce li se raportează.
Sursa:
Renasterea Banateana