Postat 20 aprilie 2017 - 18:21
În București, la tramvaie situația era foarte bună în anul 1938: cele trei tipuri de vagoane existente în parc erau relativ omogene, aveau trucuri și caroserie asemănătoare, fapt ce a permis în anii '50 să se realizeze modernizarea acestora. Vagoanele V56 și V58, alternativ V-56 / V-58, V056 / V058, au fost o serie de vagoane românești cu motor, scurte, de capacitate mică, cu structura din metal, în total existând 467 buc. Ambele modele au fost construite în capitală, în cadrul Intreprinderii de Transport București (I.T.B.) între anii 1956-1966. Seria de vagoane V56 se refera la vagoane reconstruite bazate pe șasiurile ale altor vagoane vechi cu structura din lemn (modelul Thomson și Simmering). În schimb, vagoanele de tip V58 au fost de construcție nouă, asemănătoare cu modelul V56. Din anul 1959 s-a început construcția de remorci V12. Între anii 1959-1966 s-a obținut confecția a 164 vagoane motor și 212 vagoane remorci pentru orașele din provincie. Acestea au circulat în toate cele 8 orașe române care dispuneau de tramvai: București, Arad, Brăila, Galați, Iași, Oradea, Sibiu și Timișoara. În București au circulat predominant vagoanele reconstruite, doar câteva modele erau de construcție nouă. În orașele din provincie s-au distribuit numai vagoane noi.
Caracteristici vagoane V58:
- caroserie metalică;
- lungimea totală (fără tampoane) - 9800 mm;
- înălțimea de la capul șinei la podea (partea superioară) - 1040 mm;
- ampatamentul - 2300 mm;
- ecartamentul - 1435 mm;
- greutatea proprie - 13000 kg;
- suprafața liberă de podea - 11372 mp;
- locuri pe scaune - 13;
- cap. totală cu 5 căl/mp supraf. liberă podea - 70;
- capacitatea totală - 104 căl.;
- nr. și puterea motoarelor - 2 x 38 kW;
- felul comenzii - comandă directă, controler EP cu 12 contacte la pornire și 7 contacte la frânare reostatică;
- sistemul de frânare - pneumatic.
Vagoanele de acest tip dispuneau de cabină separată de salon. În Timișoara au existat 24 astfel de vagoane, circulau numai cu remorcile din București, tipul V12 şi cu remorcile mici primite în 1960, tipul V08. Având un post de conducere, erau exploatate în paralel cu vagoanele pe boghiuri, pe liniile 2 și 3. Erau vopsite în alb-roşu, fiind culorile predominante pe plan naţional. Nu au circulat niciodată fără remorci, vagonul solo având o capacitate destul de mică. În comanda din anul 1961 s-au primit prin investiții 3 vagoane motor V58 (nr. de circulație 177-179), iar unul, nr. 180, la începutul anului 1962.
Datorită creşterii angajaţilor Uzinelor Mecanice Timişoara, a făcut ca transportul în orele de varf a liniilor 2 şi 3 să fie făcut în condiţii de supraîncărcare a tramvaielor. În vederea decongestionării traficului de călători, începand din 1 aprilie 1961 intreprinderea a introdus primele trenuri-tramvaie formate din trei vagoane din Timișoara: un vagon motor și două remorci. Aceste vagoane erau de de tipurile ITB, în urma procurării câtorva vagoane motor tip V58 și remorci V12 din București, în același an. Având în structura parcului de tramvaie remorcile provenite tot de la intreprinderea din București, remorcile tip V08, ICOT a cuplat cele trei feluri de vagoane din capitală, formând de probă câteva garnituri formate din vagon motor tip V58 + remorcă tip V12 + remorcă tip V08.
În anul 1963 s-au adus în Timișoara 4 vagoane V58 nr. 181-184. În cadrul reorganizării flotei de tramvaie din primăvara anului 1964, I.T.T. a schimbat sistemul de clasificare a vagoanelor pentru toate tipurile de tramvaie existente în Timișoara. Acestea au fost denumite sub o codificare proprie, întâlnită numai în orașul Timişoara. Tipul ITB V58 a fost notat ca T6V.
În anul 1964 s-au primit prin investiții de la ITB 9 vagoane motor tip T6V cu nr. 185-192. În anul 1965 s-au mai primit încă 3 buc. T6V cu nr. 193-195, iar în 1966 ultimele 5 buc. cu nr. 196-200. Din anul 1969, acestea circulau numai pe linia 2 și 6, cuplate cu remorci R.8 și în cazuri rare, cu remorci R.1. Din anul 1973 au început să circule și pe linia 8. Din 1978, acestea au funcționat pe linia 3, iar din 1980 și pe linia 7. În urma casărilor, în anul 1985 au mai rămas vagoanele nr. 186-195, dintre care în orele de vârf erau folosite 5 buc. După anul 1986 au fost retrase din circulație, fiind înlocuite de vagoanele Timiș 2.