Utilizarea civilizată a apei, aşa cum este ea înţeleasă în ţările Uniunii Europene - adică apă curentă şi toaletă în casă - a făcut paşi importanţi în ultimii 20 de ani şi în judeţul Timiş. Dacă problema apei curente este rezolvată în proporţie de 60 la sută, de existenţa construcţiilor de lemn amplasate în fundul curţii nu vom scăpa cu prea multă uşurinţă, mai ales în mediul rural. Autorităţile locale se organizează şi fac demersuri pentru îndeplinirea obligaţiilor ce revin României, ca membră a UE: până în 2018, toate locallităţile trebuie să fie racordate la staţii de epurare şi sisteme de canalizare. Totuşi, nu lipsesc situaţiile în care locuitorii de la sate nu au, pur şi simplu, bani suficienţi ca să se racordeze la civilizaţie.
Anul trecut, aproape 55 la sută din populaţia României (11,7 milioane de persoane) a fost deservită de sistemul public de alimentare cu apă, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică. Regiunea Vest, care include şi judeţul Timiş, se situează pe locul al treilea, cu 59,9 la sută din locuitori. La canalizare se stă mult mai prost, construirea unor astfel de sisteme fiind mult mai costisitoare, comparativ cu reţelele de apă. Doar jumătate dintre români erau, tot anul trecut, racordaţi la sistemul de canalizare şi puţin peste 40 la sută la cele de epurare a apelor. În mediul urban, situaţia este mult mai bună decât în cel rural.
Asocieri şi accesări de fonduri europene
În judeţul Timiş, societatea Aquatim a devenit operator regional din luna februarie a acestui an, pentru 40 de localităţi. În acest mod, fondurile europene vor putea fi accesate mai uşor. Lucrurile s-au mişcat, totuşi, în ultimii 20 de ani, când alimentarea cu apă era asigurată în proporţie de circa 35 la sută, iar canalizarea, de doar doi la sută (numai în oraşe). La ora actuală, conform datelor consiliului judeţean, reţele de apă există în 60-65 la sută din cele 315 localităţi ale Timişului, iar canalizarea, în 7-8 la sută. Costurile pentru atingerea obiectivelor europene nu sunt mici: pentru o locallitate cu 500-1.000 de locuitori, alimentarea cu apă costă 1, 5 milioane de lei, iar sistemul de canalizare, cu tot cu staţie de epurare, ajunge la 5-6 milioane de lei. Dacă în anii 1996-1997, din fondurile venite de la guvern, se reuşea extinderea reţelelor de apă din Timiş în una sau două localităţi anual, în ultimii şase-şapte ani s-a ajuns la câte patru-cinci localităţi. Dacă nu venea criza, alimentarea cu apă a judeţului s-ar fi terminat în trei-patru ani. O situaţie actualizată a celor 315 localităţi timişene (oraşe şi sate) arată că 182 au reţele de apă (în alte 48 lucrările sunt începute) şi 24 au canalizare (plus lucrări începute în alte 23).
O ecuaţie simplă, dar costisitoare
La Făget, ecuaţia problemei apei este simplă, dar costisitoare: dacă oraşul propriu-zis are o reţea completă, dar învechită, a acestor utilităţi, şapte dintre cele nouă sate aparţinătoare sunt cu totul lipsite de astfel de facilităţi, iar Temereştiul şi Bichigiul sunt acoperite doar parţial. "Ne aşeptăm ca, în prima etapă, care se va derula între anii 2010 - 2013, să se investească şase milioane de euro în refacerea reţelelor existente de apă/canal şi a staţiei de epurare, precum şi în construirea unei noi staţii de filtrare. De asemenea, sperăm ca două dintre satele aparţinătoare să beneficieze şi ele de reţele noi, în vreme ce celelalte şapte să fie înzestrate cu reţele proprii în etapa a doua, dintre anii 2013 - 2018, când este planificată o investiţie de încă opt milioane de euro", arată alesul făgeţenilor, Marcel Avram.
Licitaţie la Lucareţ
"Chiar în această săptămână vom scoate la licitaţie lucrarea de introducere a apei curente în satul Lucareţ, reţeaua care urmează să fie construită aici măsurând 3,3 kilometri liniari - care se adaugă celor 3,7 din satul vecin Teş, în acelaşi proiect", declarau, în luna iulie a acestui an, edilii din Brestovăţ, precizând că jumătate din fondurile necesare au fost deja virate de principalul finanţator, care este Consiliul Judeţean Timiş, şi că şantierul se va finaliza până la sfârşitul anului, pentru a se redeschide în primăvara următoare la Teş.
Canalizare la Peciu Nou
Singura investiţie în infrastructură de care va beneficia, în acest an, comuna timişeană Peciu Nou este - conform viceprimarului localităţii, doamna Mihaela Pleşu-Vancu - lucrarea de canalizare, pentru care licitaţia a fost deja organizată. Investiţia va fi finanţată din fonduri guvernamentale, cu 3,9 milioane de lei (sumă care acoperă şi construirea unei staţii de epurare), va acoperi doar o parte a suprafeţei intravilane (lungimea totală a reţelei în construcţie fiind de doar patru kilometri liniari) şi va fi finalizată, dacă nu apar probleme neluate în calcul, spre începutul anului următor.
10,5 km de conducte
Aleşii locali nu fac nici un secret din faptul că toate aceste lucruri au putut fi realizate numai cu sprijinul Consiliului Judeţean Timiş, în acelaşi mod fiind abordate şi investiţiile aflate în derulare: modernizarea drumului Bara – Dobreşti (executat pe jumătate şi în grafic cu decontările, are o valoare totală de două milioane de lei) şi reţeaua de alimentare cu apă curentă a satelor Bara, Lăpuşnic şi Dobreşti, proiect care, finanţat din surse guvernamentale cu două milioane de lei, este finalizat în satele aparţinătoare (dar cu lucrările încă nedecontate), şi însumează 10,5 kilometri liniari de conducte.
La unii da, la alţii ba
La Cenei, autorităţile locale au încercat mai mult, inclusiv prin depunerea unui proiect pentru canalizare, numai că acesta a fost declarat nefinanţabil şi nu există speranţa că va fi găsită prea curând o altă sursă de fonduri. În schimb, la Curtea, lucrurile stau cu totul altfel. “În centrul de comună, sunt complet realizate atât reţeaua de apă, cât şi branşamentele către gospodării, iar în satul Coşava, lucrarea este executată până acum în proporţie de două treimi. Din motivele financiare arhicunoscute, şantierul este deocamdată suspendat, însă sunt convins că nu va mai trece mult timp şi va veni şi rândul satului Homojdia”, ne-a spus edilul-şef al comunei Curtea, Ioan Unguraş, adăugând că lucrurile au avansat şi în ceea ce priveşte canalizarea: 80 la sută din centrul de comună este deja realizat, la rând venind staţia de epurare.
Investiţii la Iecea Mare
Mai devreme sau mai târziu, sunt convinşi edilii din Iecea Mare, va trece însă şi această criză, aşa că preocuparea pentru investiţiile de infrastructură nu sunt deloc de prisos – pe ordinea de zi aflându-se în prezent găsirea unei surse de finanţare a canalizării localităţii, pentru care proiectul necesar a fost deja întocmit. Până atunci, edilii vor da startul, chiar în această săptămână, la lucrările de realizare a unui foraj cu adâncime de 200 de metri, a unei staţii de potabilizare a apei şi a uneia de pompare, cu legături de aducţiune între noul foraj şi cel existent. „Sperăm ca întreaga investiţie, care se cifrează la o valoare de 500 de mii de euro, să se finalizeze până în vara anului următor”, ne-a mai declarat primarul Ovidiu Codrescu, precizând că perimetrul ocupat de această instalaţie se întinde, cu tot cu zonele de protecţie, pe 1.800 de metri pătraţi. În schimb, s-a realizat o reţea de apă curentă în lungime de aproape 18 kilometri (acoperind 90 la sută din suprafaţă, în cea mai mare parte prin conducte moderne de plastic).
Economie de împrumut
Comuna Sânpetru Mare are o economie locală mai mult de împrumut. Pentru a demonstra că nu ne înşelăm câtuşi de puţin, gazdele ne informează că până şi reţeaua de apă-canalizare (cu totul absentă atât la Sânpetru, cât şi în satul aparţinător Igriş) va fi construită - când va fi - de către operatorul regional Aquatim.
Chevereşenii nu au bani nici de apă
Aproximativ 300 din totalul de 360 de familii rezidente în localitatea timişeană Chevereşu Mare nu îşi permit să îşi racordeze casele la reţeaua de apă curentă, introdusă recent. Primarul comunei, Marcel Muia, spune că a lăsat la latitudinea chevereşenilor alegerea materialelor, realizarea racordului, însă nici aşa nu s-au înregistrat mari modificări. "Am lăsat libertate deplină. Îşi pot procura materialele de unde vor, lucrarea o pot face cu cine li se pare mai convenabil, dar tot nu s-a simţit vreo schimbare. O singură cerinţă am avut, legată de tipul contoarelor de apă: să fie toate de acelaşi fel. Oamenii îmi spun însă că pur şi simplu nu au bani, nu îşi permit. Îşi plătesc impozitul pe teren, colectarea gunoiului şi aşa mai departe, iar apoi nu mai rămân cu aproape nimic. Foarte mulţi au pensii de agricultori, venituri de 100-200 de lei. E greu", ne-a declarat edilul din Chevereşu Mare. Potrivit calculelor acestuia, localnicii ar putea rezolva racordul la reţeaua de apă cu cel mult 4-500 de lei, în funcţie de timpul şi interesul investit în căutarea materialelor. Cei mai săraci dintre chevereşeni nu îşi doresc însă să reducă distanţa dintre traiul arhaic şi cel "european" prin introducerea apei curente în gospodării, tocmai pentru că asta ar însemna, pentru ei, doar o altă cheltuială în plus.
Ajutor
...
