România este norocoasă să beneficieze de toate aceste mijloace de transport pe cablu, listate în descriere: telecabină, telegondolă, telescaun, teleschi și funicular. Cu excepția telegondolei și a funicularului (turistic, că industrial am avut), toate aceste "vehicule" există la noi încă din perioada comunistă.
Telecabinele din România
Acestea au fost construite în perioada comunistă, în zonele montane cu potențial turistic mare și relativ greu accesibile. Dacă nu cumva am uitat vreuna, sunt în număr de 9:
- telecabina Bușteni - Babele
- telecabina Babele - Peștera
- telecabina Sinaia - Cota 1400
- telecabina Cota 1400 - Cota 2000
- telecabina Brașov - Tâmpa
- telecabina Bâlea Lac - Bâlea Cascadă
- telecabina Capra Neagră (telecabina mare, Poiana Brașov)
- telecabina Kanzel (telecabina mică, Poiana Brașov)
- telecabina Heniu Mare (Prundu Bârgăului) - e excepția de la regulă, vă voi spune mai târziu de ce.
1. Telecabina Bușteni - Babele
Acesta e, probabil, cel mai emblematic teleferic de la noi, datorită Babelor și a Sfinxului de la capătul de sus al telecabinei, dar și a traseului pitoresc, pe deasupra canionului Jepii Mari. Să nu mai vorbim de cozile kilometrice, care înconjoară stația de la bază, de la Hotelul Silva, de măresc timpul de așteptare la câteva ore. Din experiență proprie, acum 4 ani am vrut să ajung la Peștera, am ajuns la telecabină în jurul orei 7:30, cu jumătate de oră înainte de deschidere. Doar pe la 10 am putut să mă îmbarc în telecabină, abia pe la 11 am ajuns la Peștera Ialomiței.
Să trecem în revistă un istoric al acestei telecabine: prin anii '60-'70, se dorea dezvoltarea unui turism național de anvergură, așadar Ministrul Turismului din acea perioadă, Ion Cozma, a întocmit o listă de proiecte ce prevedeau revigorarea turismului la nivel național și aducerea sa la
standardele celorlalte țări dezvoltate. Așa se face că în vara anului 1970 se poartă discuții cu compania milaneză Ceretti e Tanfani prin intermediul guvernului italian, ce oferea un pachet tehnic pentru dezvoltarea instalațiilor pe cablu din stațiunilor montane ale României socialiste. Cu 4 ani înainte, în 1966, se fondează în cadrul Facultății de Silvicultură catedra "Exploatări Forestiere", unul dintre obiectele de studiu fiind "Funiculare forestiere", cu rolul de a pregăti specialiști pentru execuția telecabinelor Sinaia - Cota 1400/Cota 1400 - Cota 2000, Kanzel, Brașov - Tâmpa, Bâlea Cascadă - Bâlea Lac și Babele - Peștera. Construcția telecabinei Bușteni - Babele are loc în perioada 1973-1978. Primii 3 piloni, din cauza problemelor de accesibilitate și ale reliefului din zonă, au fost cei mai dificili de executat: normele tehnice ale calității betonului folosit la fundație (tip B400 sau C25/30) prevedeau ca acesta să fie turnat în flux continuu, nicidecum în etape, așadar pentru primii 2 stâlpi au trebuit instalate funiculare miniere, pentru a putea asigura fluxul necesar de beton. Pilonul 3 a fost, de asemenea, dificil de executat, din cauza reliefului stâncos, îngust și instabil. Cei trei piloni de pe platou (4, 5 și 6) au fost mai ușor de executat, mai ales datorită accesibilității. Pentru montarea cablurilor pe toată distanța, au fost necesare 2 săptămâni de muncă din partea a 3 trolii electrice. După toate aceste eforturi uriașe, pe 12 august 1978 se inaugura telecabina.
Date tehnice:
- lungime: 4,35 km
- proiectant al sistemului și constructor al cabinelor: Ceretti e Tanfani Milano.
- constructor structură metalică piloni: Combinatul Siderurgic Reșița.
- executant lucrări: Ministerul Minelor, Petrolului și Geologiei, prin intermediul Trustului de Construcții și Montaje Miniere București (șantier Brașov).
- an inaugurare: 1978
- diferență nivel: 1235 m
- număr piloni: 6
- durată parcurgere traseu: ~ 12 minute și 40 de secunde.
- capacitate cabină: 24 locuri + operator (26 locuri + operator în cazul copiilor sub 14 ani)
- condiții de funcționare: condiții meteo favorabile, viteza vântului să fie cel mult 52 km/h (15 m/s). În cazul în care viteza vântului e la limită, se circulă în stare de alertă de vânt, cu restricție de viteză în zona pilonilor de pe platou (4, 5 și 6). Viteza maximă admisă a vântului pentru funcționare corespunzătoare a telecabinei este de 57,6 km/h.
- viteza maximă: 36 km/h
- viteza medie: 20,7 km/h
- diametru cablu purtător: 40 mm
- diametru cablu tractor: 25 mm
Și partea cea mai așteptată, pozele!

- una dintre cabine, în 2018. Sursa: Tramclub.





- pilonul 1:



- pilonul 2:


- pilonul 3:

- pilonul 4, sau "Stâlpul periculos"; porecla îi vine de la faptul că se află pe marginea prăpastiei:

- pilonul 5; cel mai scund și totodată cel mai lung stâlp. Are 7 grinzi transversale și câte 10 rotițe pe fir. Aici, telecabina își schimbă radical înclinația, de la 35-45 de grade la 1-2 grade, aproape drept. Din păcate, e stâlpul cel mai expus condițiilor meteo nefavorabile, astfel că aici vântul poate atinge chiar și 100 km/h, pe când în Bușteni e soare și frumos, abia dacă adie vântul acolo:


- pilonul 6:

Și stația de la Babele:

Toate pozele cu pilonii și stația de la Babele sunt preluate de pe Wikipedia.
L.E.: Vă rog să mă scuzați, nu știam că pozele apar la o rezoluție așa mică atunci când le deschid, pe viitor voi căuta alte surse pentru fotografii.

Aceasta postare a fost editata de SPECTR-2: 06 iunie 2020 - 10:09