Postat 01 iunie 2017 - 17:54
În perioada anilor 1982-1985 s-a încercat extinderea gamei de fabricație de autobuze și troleibuze, atât pentru piața internă cât și pentru piața externă, pentru care au fost create unele tipuri adaptate condițiilor specifice. În scopul dezvoltării liniei de producție a troleibuzelor la Intreprinderea ”Autobuzul” București, a apărut o separare între producţia pentru piaţa internă şi producţia pentru export. Dacă pentru piaţa internă (troleibuze pentru tensiunea de 750 Vcc) nu se fabricau decât troleibuze tip DAC 117 E şi DAC 117 EA, producţia pentru export (troleibuze pentru 600 Vcc) a început să se diversifice.
Astfel, în colaborare cu I.C.P.E Bucureşti (Institutul de Cercetare şi Proiectare în Electrotehnică) - proiectant, şi Intreprinderea Electrotehnică Bucureşti - executantul echipamentelor, ”Autobuzul” a început să fabrice troleibuze cu comandă electronică. În acest scop, pe caroseria modificată de autobuz DAC 112 UDM s-au construit troleibuze de tipul DAC 212 E, iar pe caroseria modificată de troleibuze tipul DAC 117 s-a început construirea troleibuzelor de tip DAC 217 E. Aceste troleibuze erau dotate şi cu un nou tip de motor, de 150 kW (204 CP), spre deosebire de varianta de 750 Vcc, care avea motor de 125 kW (170 CP).
Troleibuzele DAC 217 E au fost echipate cu bloc logic tranzistorizat de comandă, care asigura controlul accelerațiilor și decelerațiilor și controlul curenților în motorul de tracțiune. Au fost dotate cu motor electric ”TN 81” (150 kW), cu un singur grup auxiliar antrenat de motorul ”MC 7.5”, e 7,5 kW. Frâna electrică, comandată cu o pedală separată, era eficientă până la viteza de 5 km/h. Vehiculele puteau fi echipate cu cabină sau semicabină pentru conducătorul auto și scaune din poliester armat cu sticlă. Pentru creșterea gradului de securitate, troleibuzele au fost prevăzute cu dispozitiv electronic pentru sesizarea tensiunilor periculoase și trăgător automat de troleu, de tip mecanic, inerțial. Încălzirea se făcea cu ajutorul unor aeroterme electrice, cu rezistori încorporați în țeavă din oțel inoxidabil.
Din anul 1982 aceste troleibuze se exportau în URSS (Ucraina) şi Bulgaria. Acestea au cunoscut mai multe variante constructive, de-a lungul timpului, făcându-se îmbunătăţiri sau modificări la cerinţele clienţilor, de exemplu troleibuzele cu trei pedale la cererea ruşilor. Troleibuzele destinate exportului erau făcute la standarde de calitate ridicată şi vândute de obicei în pierdere, sub preţul de producţie, cu scopul de a elimina concurenţii de pe piaţa internaţională. Troleibuzele destinate consumului intern rămâneau de calitate inferioară, aşa că pentru IJTL-urile româneşti devenea o adevărată bucurie atunci când puteau cumpăra troleibuze refuzate la export din motive calitative.
Caracteristici tehnice:
- lungime - 16578 mm;
- lăţime - 2500 mm;
- înălţime - 3585 mm;
- ampatament faţă - 5650 mm;
- ampatament spate - 5868;
- motor - TN 81;
- putere - 150 kW;
- turaţia maximă - 3200 rot/min;
- frână - electrică şi pneumatică;
- greutatea totală - 25900 kg;
- locuri pe scaune - 38;
- total locuri - 156;
- viteza maximă - 60 km/h;
- dotat cu comandă tiristorizată şi bloc electronic.
Troleibuze de acest tip aduse în Timișoara:
- anul 1984 - 2 buc. DAC 217 EA
- anul 1985 - 1 buc. DAC 217 E
- anul 1986 - 10 buc. DAC 217 E
- anul 1988 - 1 buc. DAC 217 EA
- anul 1990 - 3 buc. DAC 217 EA
- anul 1993 - 1 buc. ROCAR 217 E
- anul 1994 - 1 buc. ROCAR 217 E