Ceva asemanator exista si in Timisoara, partial, dar nu potrivit cu acea filosofie ci mai degraba ca efect secundar al modernizarii, odata cu transformarea centrului vechi - Cetate - in zona pietonala. Practic, intreg Cartierul este un fel de "superblock" ca cel experimental de langa Barcelona, doar ca nu a fost facut neaparat in acea logica. Insa prezinta o buna parte din caracteristici: strazi pietonale, mix rezidential-comercial, trafic dirijat ocolitor si acces limitat pentru automobile. Sunt si lipsuri evidente pe partea de acces auto si transport public, dar si efecte pozitive resimtite in acel studiu de caz: cresterea mobilitati, afacerilor si comertului, nivelului de trai in zona respectiva, scaderea poluarii etc. Acele unitati urbane foarte standardizate se pot aplica la Barcelona unde exista o structura urbana foarte simetrica, dar asta nu impiedica sa transformi zone nesimetrice, dar functionale, in "superblock", cu anumite adaptari. Si, aici, urbanistii spanioli se dovedesc vizionari, pentru ca modelul este foarte potrivit unui nivel de trai foarte ridicat, in jurul unui concept de mobilitate post-autoturism. Se poate aplica si la Timisoara, in multe zone, chiar si in cartierele construite in perioada comunista (de fapt, ele sunt construite dupa o anumita structura de tip comunitar, cu automobilul personal jucand un rol complet marginal). Daca ne uitam pe harta orasului, gasim multe zone care se preteaza la asa ceva, insa, evident, sunt necesare investitii serioase in infrastructura, parcari subterane/supraterane, amenajari urbane de amploare. Cui nu i-ar place ca pe o raza de 2-3 strazi, intre blocuri, sa fie totul pietonal, cu locuri de joaca pentru copii, spatii verzi, parcuri, si sa nu mai existe deranjul provocat de autoturisme? Deja acest tip de organizare se poate vedea in unele ansambluri rezidentiale mai mari.
Aceasta postare a fost editata de radutm: 05 octombrie 2016 - 11:00