[Florin.B RATT]

Pai clar, ca generator diesel nu cred sa aiba. Totusi, loc de baterii prea multe nu cred sa fie, LF fiind, deci autonomia nu poate fi prea mare. Parerea mea...

P.S. Imi place design-ul autobuzelor Volvo. (partea frontala)

[SPECTR-2]

Alte două elemente importante ale transportului din Barcelona sunt:
- Tramvia Blau - operat de TMB
Așa cum bine a prezentat colegul cseh_17 rețeaua de tramvaie, mai există o linie de tramvai (pe lângă cele 6 operate de TRAM), ultima din rețeaua veche de tramvaie a Barcelonei, numită Tramvia Blau, operată cu tramvaie istorice. Traseul pornește de la capătul liniei FGC L7 (Avinguda Tibidabo) și ajunge la baza Funicularului Tibidabo. Traseul datează din 1901 și are o lungime de 1,276km. Trecând pe lângă Modernista și Noucentista (două clădiri simbolice ale Barcelonei), reprezintă o alternativă pentru a ajunge la Muzeul de Științe CosmoCaixa, Templul Sagrat Cor, observatorul Fabra, parcul de distracții Tibidabo (aflat la capătul superior al funicularului) și Turnul de Comunicații Collserola. Tramvaiul funcționează zilnic în primăvară-toamnă și sâmbăta, duminică și de sărbători legale în rest, dar e închis de ceva timp pentru modernizarea infrastructurii (linia de autobuz 196 reprezintă o alternativă). Tariful este de €5,50, biletul se achiziționează de la taxator. Mai multe detalii găsiți aici sau
aici
- Rodalies de Catalunya (operat de Renfe)
Pe lângă FGC, operatorul guvernului catalan, mai există și Rodalies (echivalentul trenurilor Cercanias din Madrid), operate de Renfe, operatorul feroviar național al Spaniei. Ca și FGC, Rodalies este parte integrată a ATM. Liniile sale sunt ușor de recunoscut după forma Rx (Mai puțin R5, R6, R50, R60, operate de FGC) sau Rax, unde x este număr, iar a este litera aferentă regiunii în care sunt centrate liniile, dacă este cazul (ex: RG1, G=Girona). Liniile R1-R4, R7 și R8 fac parte din sistemul local, RT1 și RT2 sunt sistemul de navetă al regiunii Tarragona, RL1 și RL2 sunt operate laolaltă cu FGC (parte a R12, R13 și R14) în Lleida, RG1 este linia Gironei, iar liniile R11-R16 sunt liniile regionale centrate în Barcelona. A existat și o R10, de la Aeroport la Estacio de França, desființată în prezent. Mai multe detalii aici

Aceasta postare a fost editata de SPECTR-2: 03 mai 2019 - 10:26

[BogdanTm]

Cum a ajuns Spania regina căilor ferate din Europa: Trenurile de mare viteză au schimbat țara și viața oamenilor

Cu câteva decenii în urmă, călătoria cu trenul între principalele orașe din Spania era de neînchipuit. De atunci, trenurile, în special cele de mare viteză, au transformat modul de viață al oamenilor, iar Spania reprezintă un exemplu de succes pentru întregul continent.

În anii ’80, autocarul sau mașina erau principalul mijloc de transport între cele mai multe orașe din Spania. Chiar și după mijlocul anilor ’90, trenurile erau vechi, murdare și aglomerate. Astăzi e de neconceput să nu iei trenul când te duci de la Madrid la Barcelona, Sevilla sau Valencia.

Spania a reușit să dezvolte cea mai extinsă rețea de linii feroviare de mare viteză din Europa și a doua ca mărime din lume, cu o lungime totală de aproximativ 4.000 de kilometri, aflată într-o continuă expansiune. Prin comparație, Franța, renumită pentru trenul său de mare viteză TGV, are 2.800 de kilometri de linii de mare viteză, iar Marea Britanie a eșuat lamentabil la acest capitol, cu doar 110 kilometri.

Extinderea rețelei feroviare din statul iberic este, în primul rând, rezultatul unui neașteptat consens politic și al finanțării Uniunii Europene, scrie The Guardian.

Primești banii înapoi dacă trenul întârzie o jumătate de oră
Această transformare a schimbat viața oamenilor, trenurile devenind cel mai rapid și mai ieftin mod de a călători prin țară.

Peste 300 de trenuri de mare viteză circulă zilnic și aproape toate ajung la timp. Dacă un tren Renfe (compania națională de transport feroviar) întârzie mai mult de 15 minute, primești înapoi 50% din valoarea biletului. Iar dacă întârzierea depășește 30 de minute, ți se rambursează prețul întreg al călătoriei.

Nu toate rutele sunt ieftine și deservite optim, însă concurența intensă care s-a creat după liberalizarea sectorului le permite, de obicei, călătorilor să găsească tarife avantajoase și o serie de opțiuni bune pe ruta Madrid - Barcelona, precum și pe liniile către orașe importante, precum Valencia și Sevilla.

Rețeaua feroviară reflectă încă inegalitățile persistente dintre regiunile țării, dar poți să ajungi în cele mai mari orașe ale Spaniei în trei ore sau mai puțin cu trenurile de mare viteză care pleacă din Madrid.

Trenurile sunt pline în mod constant, stabilind recorduri ale numărului de pasageri în ultimii doi ani, iar în prezent sunt în curs de desfășurare proiecte majore pentru a îmbunătăți gările și a construi infrastructura pentru mai multe trenuri.

Trenurile de mare viteză au influențat evoluția unor orașe din Spania după deschiderea primei linii de mare viteză, între Madrid și Sevilla, în 1992, anul organizării '92.

Locuitorii din centrele urbane de dimensiuni medii au beneficiat de pe urma dezvoltării turismului și a creșterii numărului de navetiști și de lucrători la distanță. Unele localități sunt numite acum "orașe AVE" ("orașele pasăre") - AVE (pasăre în spaniolă) fiind acronimul pentru Alta Velocidad Española, linia de mare viteză operată de Renfe.

León, de pildă, un oraș cu 120.000 de locuitori din nordul țării, avea o populație îmbătrânită, o economie post-industrială în declin și o catedrală gotică renovată. De la sosirea primului tren de mare viteză, în 2015, durează mai puțin de două ore să ajungi în Madrid, iar turismul a înflorit în León.

Acum 20 de ani, același drum lua aproape cinci ore doar dus. Deși tarifele de călătorie nu sunt la fel de mici ca pe alte rute, e ușor să faci o călătorie de o zi de la Madrid și înapoi.

Cu toate că a existat un impact economic puternic al pandemiei Covid-19 asupra transportului feroviar, iar munca la distanță a devenit ceva obișnuit, s-au înregistrat mai mulți călători, nu mai puțini. În Anglia, scăderea numărului de pasageri a fost un motiv invocat de guvernul britanic pentru blocarea construirii de magistrale de mare viteză.

Transportul feroviar din statul iberic este într-o fază de dezvoltare constantă, astfel că pentru spanioli anularea parțială a proiectului rețelei de mare viteză HS2 din Marea Britanie este surprinzătoare, iar argumentele guvernului britanic împotriva extinderii sunt și mai greu de înțeles.

Așadar, ce a făcut Spania pentru a ajunge aici?

Niciun politician nu cuteză să frâneze trenurile rapide
Finanțarea asigurată de Uniunea Europeană a fost decisivă. Deși a fost disponibilă și pentru celelalte țări, Madridul a utilizat-o foarte eficient pentru dezvoltarea infrastructurii. Spania a cheltuit aproximativ 57,2 miliarde de euro pentru construirea rețelei feroviare, iar un euro din patru cheltuiți a provenit din fonduri europene.

E nevoie în continuare de un angajament public puternic din ambele surse de finanțare, de la bugetul statului și de la UE, pentru construire și subvenționarea prețurilor mici. Companiile private nu au intrat în acest sector până când serviciul a devenit fiabil și suficient de extins, iar rețeaua feroviară este încă în domeniul public.

Costurile de construcție au fost mai mici decât în alte țări, în mare parte din cauza densității mai mici a populației. A contat mult faptul că nu a fost necesară exproprierea unor suprafețe sau strămutarea unor comunități, grație câmpiilor vaste pe care trenurile le străbat.

Însă sunt și zone montane în care realizarea unor rute s-a dovedit costisitoare și a suferit întârzieri importante. De exemplu, magistrala spre Asturia, în nordul Spaniei - ultima etapă, din León, va intra în funcțiune în luna noiembrie, la 20 de ani după ce a fost planificată. S-a ajuns la un cost de patru miliarde de euro pentru un sector de 50 de kilometri, de cinci ori mai mult decât costul mediu al liniei de mare viteză în Spania.

Proiectul a provocat inundații și sistări ale furnizării apei, iar costul excesiv a stârnit critici publice și o anchetă. Însă niciun guvern nu a renunțat la proiect. Acum asturienii se așteaptă la dublarea numărului de persoane care vor folosi trenul și, desigur, și la creșterea transportului feroviar de marfă.

Alte provocări au inclus terorismul și sabotajele organizate de mișcările separatiste basce și catalane. Totuși, consensul politic larg în privința dezvoltării căilor ferate a fost mai puternic. Conservatorii și socialiștii s-au angrenat în acest proiect, iar premierii din tot spectrul politic au fost dornici să inaugureze noi rute, folosindu-le deseori ca promisiuni electorale.

Niciun politician spaniol nu ar îndrăzni măcar să frâneze sau să treacă pe linie moartă un proiect al trenurilor de mare viteză, ceea ce atestă cât de mare este popularitatea acestora. Dezbaterile care se iscă acum tind să se axeze pe motivul pentru care un anumit oraș nu are o legătură la trenuri de mare viteză care să fie la fel de bună sau la fel de ieftină ca aceea din orașul vecin.

Autoritățile regionale au fost, de asemenea, foarte atașate de creșterea rețelei feroviare. Pedro Sánchez are nevoie de sprijin parlamentar pentru a forma un nou guvern, iar partidul regional basc condiționează susținerea de accelerarea lucrărilor pentru legătura dintre Bilbao și San Sebastián, două dintre puținele orașe mari încă neconectate prin calea ferată de mare viteză.

Exemplul de succes al unui popor latin
Categoric, liniile de mare viteză nu vor rezolva toate provocările din transporturi. Rețeaua de trenuri locale din Spania încă e lentă și are multe probleme, îndeosebi în Catalonia. Unele regiuni mai izolate și mai sărace nu sunt bine deservite de trenuri regulate. Regiunea vestică Extremadura, de la granița cu Portugalia, are trenuri învechite și servicii nepotrivite. Iar multe orășele de navetiști de lângă Madrid sau Barcelona sunt prost legate la orice tip de transport public.

Încă sunt probleme. Însă rețeaua feroviară a Spaniei a ajuns pe locul opt în lume în clasamentul Forumului Mondial Economic. În Europa doar Elveția, Olanda și Finlanda au scoruri mai bune.

Face parte din cultura de auto-subapreciere a acestui popor (ca și a altora latine) să se plângă mult și să considere că în "Europa" lucrurile merg mai bine, astfel că mulți spanioli nu realizează că rețeaua de linii de mare viteză din țara lor este cea mai dezvoltată de pe continent sau că Marea Britanie nici măcar nu se apropie de un sfert din ceea ce a reușit Spania. Dar în același timp le-ar fi greu să-și imagineze cum ar fi să trăiască fără trenuri de mare viteză.


sursa: www.spotmedia.ro