Postat 04 ianuarie 2014 - 18:11
Nu stiu daca aceasta postare a mea isi are rostul dar nu ma pot abtine dupa ce-am citit Monografia 1869-1929... mai sus postata. Se poate observa ca in calea dezvoltarii transportului in comun cu tramvaiul in Timisoara au existat de-a lungul vremurilor numeroase piedici, ca lucrurile n-au mers snur tot timpul si foarte rapid, insa la fel de bine pot observa ca au existat niste OAMENI extrem de ambitiosi si care in mare parte au reusit sa treaca peste aceste piedici, dezvoltand reteaua, cautand si gasind mereu solutii la problemele ivite in exploatare si am impresia ca o faceau cu dragoste, din inima...Apoi se vede cat de mult a contat infiintarea propriului atelier de reparatii si constructii vagoane de tramvai...
Nu pot spune ca se intampla acelasi lucru si azi. Cei din trecut cautau solutii pentru dezvoltare iar cei de azi rezolva problemele aparute prin desfiintarea liniilor existente, prin reducerea activitatii, invocand tot felul de motive, unele aberante....Oameni nepotriviti in unele posturi, incepand de la portari pana la seful sefilor...Daca dragoste nu e, nimic nu e!...
PS Lipsesc paginile 81 si 82 din monografie!
PPS Daca aceasta postare este de prisos in aceasta frumoasa "istorie", se poate sterge fara probleme! Cel putin "m-am descarcat" (sufleteste) pe moment!