Vis spulberat: petrolul de la Jimbolia nu va imbogati localnicii din zona
7 aprilie 2011
Faptul că în vecinătatea oraşului Jimbolia există un zăcământ ce ar putea ajunge la 6 milioane de barili de ţiţei a alimentat imaginaţia locuitorilor din zonă. Bogăţia din adânc a fost brusc translatată în mintea multora la suprafaţă, sub forma unor perspective care mai de care mai atractive privind dezvoltarea economică.
Mult mai moderat e însă optimismul celor care intenţionează efectiv să scoată la lumină comoara de aur negru din subsol. Cu toate că existenţa zăcământului de ţiţei din Timiş a dat naştere unor previziuni optimiste cu privire la dezvoltarea economică a zonei, petroliştii companiei de exploatare sunt reţinuţi, considerând că nu va fi uşor ca bogăţia din subsol să se şi transforme în profit.
„S-au spus tot felul de prostii, că va creşte costul terenurilor în zonă, că vor apărea nu ştie câte locuri de muncă sau că ne fură sârbii din zăcământ. Realitatea e mult mai simplă. Ţiţeiul există, rămâne de văzut în ce condiţii poate fi el extras şi exploatat. Şi, mai ales, cât din cantitatea din subsol va putea fi scoasă la suprafaţă, deoarece întotdeauna cel puţin 35-40 % rămâne în pământ”, a declarat Bogdan Popescu, manager pe România al companiei britanice Zeta Petroleum.
Tonul mai reţinut al celor care se ocupă de exploatarea zonei are şi o explicaţie concretă. Pe 9 noiembrie 2010, cei de la Zeta Petroleum forau primul puţ, o primă tentativă de evaluare concretă al potenţialului de producţie pe care îl are zăcământul aflat la 40 de kilometri de Timişoara. Pe 6 decembrie, însă, prospecţiunile au trebuit să fie abandonate, din cauza presiunii mari de bioxid de carbon. “Am întocmit un plan anual de exploatare, prezentat Autorităţii Naţionale pentru Resurse Minerale, cea care avizează şi monitorizează toate activităţile din domeniul exploatării petrolului şi gazelor. Trebuie să facem şi un studiu în care să ne prezentăm concluziile după primul foraj, şi intenţiile viitoare, dacă ne gândim să mergem sau nu mai departe”, arată Bogdan Popescu.
Desigur, cei de la Zeta Petroleum vor continua exploatarea chiar dacă totalul costurilor pe care aceasta îl reprezintă este apreciabil. Dealtfel, acesta a fost şi motivul pentru care exploatările de acum două decenii au fost abandonate.
Faptul că solul de la Jimbolia este bogat în zăcăminte de petrol nu mai este de mult un secret, acelaşi zăcământ fiind anterior perforat cu două sonde de către cei de la Petrom. După exploatarea zăcământului de gaz, situat la 1900 de metri adâncime, şi epuizarea lui, s-a considerat însă că încercarea de a scoate şi ţiţeiul la suprafaţă este mult prea costisitoare aşa încât totul a fost abandonat.
Existenţa celorlalte câmpuri petrolifere din judeţele Timiş şi Arad, cu exploatări la Sânpetru, Grabaţi, Satchinez sau Turnu, precum şi preţul redus, la acea vreme, al barilului de petrol n-au reprezentat decât un argument în plus pentru ca, în 1997, sondele să fie lăsate de izbelişte. “La acea vreme într-adevăr nu era rentabilă o exploatare de acest fel. Trebuia săpat la aproape 2700 de metri până la rezervorul de ţiţei. Forajul era îngreunat şi de faptul că solul nu are permeabilitate aici, iar rezervorul trebuie şi el acidizat şi fracturat. În condiţiile de acum, însă, am făcut un calcul şi am ajuns la concluzia că este o investiţie care merită făcută”, spune managerul pe România al companiei britanice.
Un fapt care vorbeşte de la sine despre valoare zăcământului, în condiţiile în care cei de la Zeta Petroleum apreciază că totalul sumelor ce trebuiesc investite – aici fiind incluse şi cheltuielile cu activităţile de testare – se ridică la nu mai puţin de 10 milioane de euro.
Cu toate că s-a vorbit de cantităţi cuprinse între ceva mai mult de 1 milion şi 6 milioane de barili de ţiţei, petroliştii inclină să creadă că prima cifră este cea mai apropiată de realitate.
Potrivit estimărilor companiei ce exploatează câmpul de la Jimbolia, zăcământul ar putea da de lucru petroliştilor timp de 5-6 ani. “În acest domeniu nu există niciodată un fapt cert. Sapi, fără să ştii exact ce şi, mai ales cât, este acolo jos. În plus, un zăcământ nu poate fi niciodată exploatat în întregime. Estimez că vom putea trece pe profit abia după 3-4 ani, şi că exploatarea ne va aduce un plus de 15% faţă de investiţie”, a concluzionat Bogdan Popescu.
Sursa:
TiON