[cseh_17]

Visor, la 19 mai 2010 - 17:21, a spus:

Banuiesc ca spre dreapta (partea opusa rampei) s-a deplasat nu?

Logic ca spre dreapta, ca altfel nu ar putea urca pe ramba, unghiul fiind prea mic.

[Visor]

Pai nu, din ce a spus Vali si din ce ai zis tu, ca sa urce pe rampa ar trebui mutata reteaua spre stanga, deasupra rampei.

[Vali]

Reteaua nu este deasupra este tot acolo, dar a fost mutata pe curba putin la stanga

[cseh_17]

Exact! Eu ma "uitam" dinspre depou. Asa m-am gadnit si eu. Oberatiunea a constat prin strangerea firuluide sustinere, care este fix in curba, de stalpul din fata dispeceratului, sau ce e ala..

[emilut]

No, hai să vă povestesc cum am adus de la Rocar troleibuzul 3.
Era în ianuarie '94. Am fost anunţat cu câteva zile înainte că trebuie să merg la Bucureşti împreună cu colegul meu, pt a aduce un troleibuz. Troleibuzele nu veneau cu cârdul, precum autobuzele. Trebuiau tractate de un remorcher, aşa că veneau câte unul pe săptămână, în funcţie de măsura în care remorcherul era disponibil. Cum fusesem avertizat de cei care aduseseră primele troleibuze despre calvarul la care vom fi supuşi din cauza frigului pătrunzător, am apelat la şeful de garaj pt a-mi face rost de cel puţin 2 litri de spirt industrial. Acest spirt se distribuia tuturor şoferilor în cantitate de 1/4 l la zi, pt a dezgheţa instalaţia de aer a troleibuzelor. Am luat de acasă un ibric cu gura cât mai îngustă şi o cratiţă veche. Urma să pun spirtul în ibric în cantităţi foarte mici, iar ibricul în cratiţa goală, pt a preveni revărsarea alcoolului pe jos, pe podea. Astfel ne-am asigurat o mini sursă de căldură dând foc spirtului din ibric. Cabina troleibuzului fiind închisă aproape ermetic, puteam rezista gerului de ianuarie.
Am ajuns la Bucureşti dimineaţa la ora 6. În gară ne aştepta delegatul, pe numele său Claudiu. Cred că îl cunoaşteţi cu toţii, fiind vorba de acelaşi Claudiu care este înscris pe forum. Am mers cu el la fabrică, unde contrar presupunerilor noastre, troleibuzul era deja gata de probe. L-am probit pe pista Rocar. La început, domnul troleibuz refuza cu încăpăţânare să ruleze cu mai mult de 5 km/h. Claudiu şi inginerii de acolo au depistat problema, au schimbat câteva circuite, şi au rezolvat-o. Am tras troleibuzul în faţa porţii şi am început să aşteptăm apariţia remorcherului. Între timp, ne-am urcat pe acoperiş şi am asigurat troleele cu ce am găsit la îndemână. Bucăţi de sfoară, scotch, sârme găsite prin curte, etc. Când a apărut remorcherul, deja se întunecase şi plecarea a trebuit amânată pt a doua zi. Totuşi am scos troleibuzul din curtea fabricii, şi l-am garat pe o stradă din apropiere. Şoferul remorcherului şi-a întors maşina cu faţa către troleibuz şi a tras-o la mai puţin de un metru faţă de acesta. A dormit în cabină, asumându-şi şi rolul de paznic. Noi am mers la hotel, de unde am revenit dimineaţa la ora 6, cu primul metrou.
Drumul a fost un calvar. Căldura dată de ibricul meu alimentat cu spirt era insuficientă. Trebuia să ne punem mâinile chiar în flacără pt a putea simţi ceva. Cum nu puteam comunica cu şoferul remorcherului, eram obligaţi să ne schimbăm la volan în timpul mersului. Şi o făceam destul de des, pt că din lipsă de curent, agregatul servo-direcţiei nu putea funcţiona. Cel mai neînsemnat viraj presupunea un efort consistent. Dacă voiam la budă, trebuia să ne abţinem până la următoarea oprire pt că nu aveam curajul să deschidem o uşă, ştiind că astfel vom provoca blocarea frânelor. Abia când am ajuns acasă ne-a spus Claudiu că a dezactivat contactele respective. Îmi venea să-l mănânc cu tot cu ochelari.
După Herculane, era să ne tamponăm cu o cisternă care intrase pe contrasens. Am scăpat doar cu oglinda retrovizoare spartă.
Am ajuns în Timişoara la ora 1 noaptea. Şoferul remorcherului ne-a spus că nu mai vrea să meargă până în Dâmboviţa la acea oră, aşa că am parcat ansamblul (avea vreo 25 -30 de metri) în faţa casei lui, undeva prin Ciarda Roşie. Eu şi colegul meu am luat-o la picior înspre casele noastre (suntem vecini), şi am revenit dimineaţa la ora 10. Când am ajuns în depou, am constatat că eram daţi dispăruţi. Nu atât noi, cât troleibuzul.

Aceasta postare a fost editata de emilut: 16 iulie 2010 - 22:53

[NDY]

Super povestirea
V-au pus sa platiti oglinda aceea? Oricum, grele acele vremuri, mai ales cand la sefi nu le pasa de angajatii lor; acestia trebuiau doar sa se "supuna" ordinelor, indiferent de conditii. Sper ca acum e mai bine din punctul acesta de vedere (nu?)

[emilut]

NDY, la 17 iulie 2010 - 22:04, a spus:

Super povestirea
V-au pus sa platiti oglinda aceea? Oricum, grele acele vremuri, mai ales cand la sefi nu le pasa de angajatii lor; acestia trebuiau doar sa se "supuna" ordinelor, indiferent de conditii. Sper ca acum e mai bine din punctul acesta de vedere (nu?)

Nu am plătit oglinda, pt că în acea dimineaţă am adus o alta de acasă. Aveam oglinzi pe stoc. La acea vreme se fura cam tot ce era lăsat nepăzit în depou, aşa că am apelat la o gaşcă de băieţi (bine intenţionaţi!) care ne furnizau orice doream, la preţul unui pachet de ţigări. Of course, marfa era tot de furat.
E drept, acum nu se mai fură. Lăsăm autobuzele deschise fără frica de a fi uşuraţi de cele lăsate în ele.

[dAImon]

Citeaza

Incident cu gabarit depasit petrecut marti dupa-amiaza in Timisoara: cablul liniei de troleibuz de pe Calea Aradului a fost rupt pe o lungime de 100 de metri de o macara transportata de un autoremorcher.

,,Nu e vina noastra si mai mult decat atat calatorii nu au avut de suferit. Troleibuzele de pe aceasta linie sunt model nou cu dubla comanda, astfel incat traficul nu a fost perturbat'', spun cei de la RATT.

Cateva masini de interventie si mai multi lucratori si-au facut aparitia la locul incidentului, pentru a repune la loc firul, care fusese smuls undeva din dreptul clinicii Athena si pana la coltul cu strada Felix.

La locul avariei era oprit si "vinovatul", un ditamai remorcher auto cu numar de Bucuresti, purtand inscriptia Energoutilaj. Acesta transporta o macara telescopica grea, care, desi "descaltata" de pneuri, era suficient de inalta ca sa ajunga la reteaua troleibuzului.

http://agenda.ro/new...-timisoara.html

[emilut]

dAImon, la 20 iulie 2010 - 23:02, a spus:

http://agenda.ro/new...-timisoara.html

Mda! Întrebările care se impun sunt următoarele:
- Cum a ajuns până acolo remorcherul, fără să agaţe firul de contact al troleibuzului?
- Din ce motiv l-a rupt taman acolo, şi nu mai la deal sau mai la vale?
După cum se poate observa din poză, transportul nu era unul agabaritic, iar înălţimea încărcăturii nu era una extraordinară. Şoferul remorcherului nu este vinovat decât poate de lipsă de atenţie. El ştia exact că se încadrează în exigenţele gabaritice ale transportului în localităţi.
După părerea mea, există doi vinovaţi principali.
1. Căldura excesivă care a determinat dilatarea atât a firului de contact, cât şi a ancorelor de susţinere a acestuia. Astfel plasa a coborât deasupra drumului nepermis de mult.
2. Lipsa unui sistem de întindere a firului de lucru şi a ancorajului, vezi cazul reţelei de la tramvaie.
Am trăit o întâmplare asemănătoare în '94. Lucram pe linia 11, şi eram în staţionare la capătul de la Motel. Dintr-o dată, troleibuzul a început să se clatine violent, de parcă ar fi avut loc un cutremur. Speriat, am sărit din el şi am constatat că reţeaua se mişca de parcă ar fi fost lovită cu un băţ uriaş. Se întâmplase că un remorcher care transporta tot o macara, lovise încrucişarea troleibuz - troleibuz de la ieşirea de la fostul Pecotim, şi a tras după el firul de contact până în faţa Motelului. Remorcherul nu agăţase nimic până în acel loc, dar încrucişarea fiind mai grea decât restul plasei, coborâse cu câţiva centimetri buni. La acest proces a contribuit din plin şi căldura excesivă care înmuiase şi dilatase plasa. În acel caz, remorcherul nu a oprit, continuându-şi liniştit drumul spre Lugoj. Am fugit la recepţia Pecotim şi am dat telefon să trimită "aeriana", şi să întoarcă celelalte troleibuze în Baader. A venit mai întâi o maşină, iar când au văzut ce dezastru era acolo, s-au luat cu mâinile de cap. Au mai chemat încă 4 maşini. Nu doar firele erau căzute, ci şi consolele de pe stâlpi, care le susţineau.

Aceasta postare a fost editata de emilut: 21 iulie 2010 - 13:59

[NDY]

Cert este ca la capitolul infrastructura nu stam deloc mai bine...chiar daca la capitolul tramvaie, multe linii au fost refacute.

Fiind zilele astea prin Austria, am dat o tura rapida la Innsbruck. Ce credeti ca faceau baietii? Au spart majoritatea bulevardelor pe care circula tramvaiul, cu intentia de a schimba linia. Acum un an, la ultima mea vizita, linia era perfecta; asa veche cum era, tot arata mai noua si mai bine intretinuta ca cele tocmai "inaugurate" in Timisoara. Si totusi, au decis sa o refaca. Ca un fapt divers, pe acolo circula doar LF-uri, deci infrastructura care a fost pana nu de mult era solida.

[Visor]

Totusi, am vazut ca s-au schimbat cateva modele de macaze cu altele mai noi si multe dintre sistemele de prindere intre linia de rulare si cablul de sustinere, in curbe mai ales.

[Florin.B RATT]

emilut, la 21 iulie 2010 - 12:03, a spus:

Mda! Întrebările care se impun sunt următoarele:
- Cum a ajuns până acolo remorcherul, fără să agaţe firul de contact al troleibuzului?
- Din ce motiv l-a rupt taman acolo, şi nu mai la deal sau mai la vale?

Adauga la raspunsuri (probabil cel mai corect) si asfaltarile repetate din zona, fara a se mai ridica consolele liniei de contact. Pur si simplu linia de contact a ramas prea jos si se observa asta foarte usor. Ziarele au scris despre treaba asta la evenimentul trecut (la intersectia cu Miresei), dar... degeaba.

[alecs]

Si astazi din nou, un tir in marasti...

[emilut]

Florin.B RATT, la 22 iulie 2010 - 19:50, a spus:

Adauga la raspunsuri (probabil cel mai corect) si asfaltarile repetate din zona, fara a se mai ridica consolele liniei de contact. Pur si simplu linia de contact a ramas prea jos si se observa asta foarte usor. Ziarele au scris despre treaba asta la evenimentul trecut (la intersectia cu Miresei), dar... degeaba.

În acea zonă reţeaua este susţinută de ancore, nu de console. Iar situaţia datează de zeci de ani. Eram cursant la RATT, în '90, când am fost avertizat de către instructor, că pe acea porţiune plasa este mult prea joasă, după cum la 1 km mai la vale, era mult prea înaltă. În dreptul actualei benzinării Mol, troleibuzelor care nu aveau suficientă tensiune în trolee, acestea le rămâneau sub fir şi nu mai asigurau contactul cu reţeaua. Cred că aici nu mai putem invoca asfaltările repetate.
Sau la intersecţia liniei 9 cu Calea Şagului, unde pantografele nu reuşeau să ajungă la firul de contact, flamând de mai mare dragul şi tramvaiele rămânând de multe ori blocate în intersecţie.

Aceasta postare a fost editata de emilut: 26 iulie 2010 - 22:12

[Viktor]

emilut, la 26 iulie 2010 - 21:43, a spus:

Sau la intersecţia liniei 9 cu Calea Şagului, unde pantografele nu reuşeau să ajungă la firul de contact, flamând de mai mare dragul şi tramvaiele rămânând de multe ori blocate în intersecţie.

De multe ori am vazut ca pantograful se intinde la maxim, iar cateodata mai si flama urat. Odata la 3449 am prins faza acesta, cand a flamat urat de tot exact in acea zona.

[emilut]

Viktor, la 26 iulie 2010 - 22:02, a spus:

De multe ori am vazut ca pantograful se intinde la maxim, iar cate odata mai si flama urat. Odata la 3449 am prins faza acesta, cand a flamat urat de tot exact in acea zona.

Urmările acestor "spectaculoase" flamări, sunt uzura prematură a săniilor pantografelor, precum şi subţierea prin ardere a firului de contact. Cine plăteşte reparaţiile?

[Viktor]

emilut, la 26 iulie 2010 - 22:10, a spus:

Cine plăteşte reparaţiile?

Ratt ca altcineva nu prea are cine.

[emilut]

Astăzi după amiază, din nou a fost pus la pământ firul de contact al liniei 17, exact în acelaşi loc în care s-a întâmplat şi săptămâna trecută. Cum lucram pe linia E1, am fost foarte atent la înălţimea firului faţă de carosabil. Există în acea porţiune un mic deal (insesizabil celor neavizaţi). Chiar pe creştetul acelei proeminenţe, firul de contact s-a lăsat în jos nepermis de mult. Intenţionat am rulat în spatele unui TIR, şi am constatat că semiremorca acestuia a atins ambele fire. Norocul face ca acoperişul acestor remorci să fie construit din material plastic, sau din fibră de sticlă. Altfel, ar avea loc scurtcircuite din 3 în 3 minute.
Între ancore, firele desenează un arc de cerc (sau mă rog, pt cei mai scrupuloşi, o parte dintr-o elipsă), iar ancorele care le susţin, la fel.
Dacă RATT nu ia măsuri urgente, astfel de situaţii se vor ivi zilnic. Iar consecinţele lor pot fi foarte dramatice.
Închipuiţi-vă că rulaţi în spatele unui TIR care rupe firul de contact. Firul cade pe maşina dvs, spărgând parbrizul şi (Doamne Fereşte) îi decapitează pe ocupanţi. Fiind fabricat din cupru, firul este foarte greu. O bucată de cca 15 cm cântăreşte cam un kg. Am văzut maşini distruse din cauza pomenită mai sus.

[Florin.B RATT]

emilut, la 29 iulie 2010 - 20:15, a spus:

Există în acea porţiune un mic deal (insesizabil celor neavizaţi). Chiar pe creştetul acelei proeminenţe, firul de contact s-a lăsat în jos nepermis de mult. Intenţionat am rulat în spatele unui TIR, şi am constatat că semiremorca acestuia a atins ambele fire.

Da, exact ce spuneam ca am observat si eu. Noroc ca prin ziare scrie ca nu RATT e de vina...

[alecs]

Apropo ca "RATT e de vina", a fost un accident pe Rebreanu colt cu Brancoveanu, si scria unu la comentarii pe tion, ca Ratt e de vina ca a montat gardurile acelea de protectie
Scuze de off