a) ride-sharing - nu e rentabil să îl folosești zilnic din cauza prețului relativ ridicat
b ) taxi - la fel
c) folosești STPT să faci naveta. Aici nu mă pronunț, deoarece nu cunosc calitatea serviciilor de transport oferite de societate, eficacitatea și acoperirea transportului public local, însă mi se pare rentabil ca preț.
d) mergi pe jos - nu e rentabil dacă ești departe de punctul de interes
e) îți cumperi mașină nouă - problema e cu bugetul
f) îți asigură firma sau un coleg cu o mașină nepoluantă transportul până la muncă și înapoi - dacă e vorba de firmă, există posibilitatea să ți se taie un procent mic din salariu pentru transport, iar colegul nu știu cât de dispus ar fi să te ducă zilnic la muncă și înapoi. Plus că nu poți doar să faci naveta casă - loc de muncă, mai sunt și alte necesități, de exemplu cumpărături, unde există posibilitatea să nu te descurci fără mașină.
Soluții fiabile sunt c) și e). Pentru c), trebuie un transport local bine pus la punct. O radiografie concretă a STPT și a transportului public local o puteți face doar voi, cei care aveți contact cotidian cu societatea, deci nu pot să-mi dau cu părerea aici, însă Robu - primăria, mai corect - trebuie să se asigure permanent că transportul local merge brici și că pasagerii sunt mulțumiți de STPT.
Varianta e) este condiționată de buget. Aici, primăria poate veni în ajutor cu vouchere pentru achiziția unor noi mașini, nepoluante. Însă problema care se pune e dacă autoritățile locale au dispoziția necesară de a rupe bani de la buget și a-i da celor cu mașini poluante. Logica ar trebui să forțeze primăria să facă acest lucru, în primul rând pentru că se bagă peste proprietatea privată, deci trebuie să compenseze cumva faptul că cetățeanul timișorean cu mașină poluantă nu mai poate intra cu proprietatea personală în centru și trebuie să plătească zilnic pentru mașina sa, iar pe plan secundar merge strună ca subiect de campanie electorală. Alegătorul iese câștigat cu mașină nouă, având un motiv să voteze iar administrația curentă, iar primăria iese câștigată cu poluare redusă, deci scapă de sancțiuni și are mai mulți bani pentru investiții, ambele părți având doar de câștigat.
Opinia mea, de observator extern care nu cunosc situația exactă din Timișoara, e următoarea: ar putea să se stabilească o zonă în care mașinile poluante să nu aibă deloc acces - preferabil una centrală, cu cât mai multe clădiri istorice (cum e Cetate), cu o limită destul de bine definită și care să urmeze cât mai puține artere de circulație (un inel de circulație, I sau II, de exemplu), iar pentru celelalte zone ale orașului să se plătească o taxă pentru mașinile poluante. Exceptate de la taxă și măsura de interdicție în centru să fie vehiculele de utilitate publică (ambulanța, STPT, poliția, pompierii, intervenții etc.); în acest timp, primăria poate - și trebuie, ca organ competent - să investească în STPT. De asemenea, dacă - Doamne ajută! - sunt raționali și le pasă cu adevărat de electorat, obligatoriu trebuie să lanseze vouchere sau altă metodă de compensare pentru cei afectați.
Aceasta postare a fost editata de SPECTR-2: 15 mai 2020 - 20:52