Postat 01 mai 2017 - 17:32
Caracteristic tramvaielor Timiș 2 era faptul că au fost produse fără modificări majore de-a lungul seriei construite în 20 de ani, din aceasta cauză fiind și depășite standardelor anilor '80. Modificări s-au produs doar la nivel mic de detalii. La cel puțin primele 4 trenuri ferestrele de pe partea stângă erau mobile, în timp ce pe partea dreaptă nu s-au asamblat, pentru evitarea curenților de aer. La celelalte vagoane însă, ferestre mobile se găseau în ambele părți.
La primele 5 garnituri (unitățile 231-1 - 235-5) acţionarea uşilor se făcea prin motoraşe electrice. Din cauza aglomeraţiei de pe traseu, se ajungea la situaţia când oamenii stăteau şi pe scări, iar motoraşele uşilor se ardeau foarte des, din cauză că ușile nu reușeau să-și efectueze cursa, motorașele fiind încontinuu angrenate. Din această cauză s-a renunțat la acționarea electrică a ușilor, s-au înlăturat motoraşele, iar vagoanelor au fost montate compresoare utile atât pentru uşi cât şi pentru frâna pneumatică. De la început, toate tramvaiele de tip Timiș 2 circulau numai pe linia 2.
De la începutul producţiei Timiş 2, vagoanele motoare au fost dotate cu controlere tip "Kiepe", precum şi echipamentul electric de la compania Kiepe Elektrik din Düsseldorf, Germania. După realizarea garniturii cu nr. 244-14 poltica partidului comunist a interzis achiziţionarea acestor echipamente din import, astfel, începând de la garnitura cu nr. 245-15, tramvaiele au fost dotate cu piesele electrice furnizate de intreprinderea timişoreană Electrometal.
Tot de la început, vagoanele aveau montate scaune de plastic, cu două rânduri pe o parte, cel puțin până la trenul 263-33, dar după anul 1975, aât vagoanelor existente cât și celor noi, li s-au montat scaune din fibră de sticlă, doar câte un rând pe fiecare parte. La ultimele garnituri, ELTIM a montat deasupra primei uși o lampă, pe care pe timp de întuneric vatmanul o aprindea pentru o vizibilitate mai bună asupra călătorilor pe timpul urcării/coborârii.
De la punerea în funcțiune a vagoanelor Timiș 2, din cauza unor defecțiuni tehnice, în circulația zilnică se aflau de obicei între două și patru garnituri, fiind exploatate doar pe linia 2, pentru ca în cazul unor avarii să se poată retrage în Depoul nr. 2 Dâmbovița ori în Depoul nr. 1 Take Ionescu. Fiind înlăturate problemele tehnice și având în parc un număr mare de trenuri Timiș 2, din data de 15 august 1975 aceste garnituri au fost introduse și pe liniile 1 și 6. Din anul 1976, mărindu-se parcul cu vagoane noi, s-a permis ca liniile 1 și 2 să fie complet deservite de acest tip de tramvai, iar linia 6 era deservită parțial de vagoane Timiș 2. Din 1 iunie 1978 și linia 4 a fost deservită complet de noile trenuri.
În anul 1980, tramvaiele Timiș 2 se aflau în totalitate în circulație pe liniile 1 negru, 1 roșu, 2, 4 și 6, iar din 1981 și pe linia 8. Pe linia 6 circulau atât vagoane motor cu remorci, cât și vagoane solo. Din anul 1982 tramvaiele erau predispuse la uzură prematură, criza afectând mentenanţa lor. Seria nouă de tramvaie Timiş 2 începea să aibe o rată mare de vagoane defecte, reparaţiile minore trebuiau amânate, intreprinderea având nevoie de fiecare vagon în desele cazuri de deteriorare a vagoanelor din circulaţie. Rugina, calitatea slabă a vopselei, au fost la ordinea zilei pe tramvaiele care nu demult erau mândria intreprinderii. Începând din anul 1985 tramvaie Timiş 2 au fost introduse și pe liniile 3 şi 7, fie vagoane motorice solo, fie cu remorci, astfel că în afară de linia 5, aceste vagoane se aflau pe toată rețeaua de tramvai. În același an, din cele 108 vagoane motor Timiş 2 și 98 remorci, în medie 56 buc. erau folosite în orele de vârf, iar remorci 53 buc.
După suspendarea liniei 5 din anul 1988, în Timișoara se aflau în exploatarea pentru transportul de călători numai tramvaie Timiș 2, cu excepția vagonului articulat V2 nr. 230, care a fost retras din circulație în anul 1992. În anul 1990 a fost transferată din Reșița o garnitură vagon motor cu remorcă pentru reparații, care nu s-a mai vrut a fi primită înapoi în Reșița. După reparații, trenul a primit în același an nr. 360-130 și a fost exploatat pe rețeaua timișoreană, în schema de culori a I.J.T.L. Caraș-Severin.
Din anul 1995 Regia Autonomă de Transport Timișoara a început înlocuirea treptată a vagoanelor Timiș 2 cu vagoanele moderne din import, cumpărate din Germania. Garniturile Timiș 2 au fost folosite până la mijlocul anilor 2000, ultimele trenuri circulând până în luna iulie 2004, pe liniile 4 și 10. În același an au mai fost folosite câteva vagoane motor în tandem, cuplate spate-la-spate (nr. 319-351, 311-346, 343-353, 360-338), pentru linia 4 în timpul lucrărilor la infrastructură. Cuplul cu nr. 319-351 a mai circulat și pe linia temporară 1 barat între 28 noiembrie 2004 și 16 septembrie 2005. Alte vagoane motoare au mai fost păstrate ca vagoane de diferite servicii și de intervenții.
În general, vagoanele Timiș 2 din Timișoara au fost întotdeauna exploatate în condiții mai bune decât în celelalte orașe, datorită proximității intervențiilor făcute chiar la fabricant, a pieselor de schimb livrate instant, precum și a vagoanelor, și datorită priceperii și experienței muncitorilor și tehnicienilor acumulate în reparațiile acestor vagoane.
La începutul anilor '80, România condusă de Nicolae Ceaușescu a intrat într-o perioadă în care singurul scop al regimului comunist era de a deveni o țară fără datorii externe. Prin interzicerea importului diferitelor metale și utilizarea oțelului în piața internă, sectorul de transport a avut de suferit. Astfel, în producția de tramvaie Timiș 2 nu se mai putea folosi aluminiul, ceea ce a condus la calitatea slabă a ultimelor vagoane produse, iar trenurile fabricate în anii '70 având o condiție mai bună. Tot din cauza restricțiilor, ultimele loturi de vagoane au avut o exploatare mai redusă, multe vagoane fiind retrase după numai câțiva ani.
Un impediment pentru orașele cu nevoie mare de tramvaie noi de ecartament redus, Arad și Iași, a reprezentat interzicerea importului de vagoane Tatra. Cum în București se produceau numai tramvaie de ecartament normal, I.J.T.L. Iași a cerut Intreprinderii Electrometal în al patrulea trimestru al anului 1980 o versiune de tramvai pentru ecartament de 1000 mm. Inginerii din Timișoara, într-un timp alert, au conceput două trenuri Timiș 2 pentru ecartamentul corespunzător, iar în februarie 1981 au și fost testate în Iași. Mare diferență consta în cadrul boghiului care înconjura roțile pe partea exterioară.
Din această cauză, a reieșit o lățime mai mare a boghiurilor, astfel că fusta vagonului a fost decupată în zonele boghiurilor, pentru ca vagonul să se poată înscrie în curbă. Astfel, din anul 1981 ELTIM a livrat și garniturile de ecartament normal cu decupaje în fustă la zonele boghiurilor, oferind în acest mod și acces mai ușor asupra roților în timpul mentenanței. După anul 1989, aproape toate vagoanele au fost decupate astfel.
Tot din anul 1981, odată cu trecerea fabricației vagoanelor pe materiale de pe piața internă, vagoanelor motor noi li s-au aplicat un facelift. Prin modificare botului vagonului, s-a renunțat la caseta mică și pătrată de afișare a liniei care era montată pe carcasa vagonului, fiind încastrată deasupra parbrizului o casetă de lățime cât vagonul, ce permitea afișarea liniei și destinației traseului. Schimbarea traseului se putea modifica de către vatman direct din cabina acestuia, din interior. Tot atunci, cabina conducătorului a fost închisă, printr-un perete despărțitor de salon, această acțiune fiind preluată și la restul vagoanelor din circulație. Salonul a fost dotat cu tuburi de iluminat semnificativ mai scurte.