Vineri, 31 Mai 2013, ora 19.00. Un program de exceptie...
Dedicat zilei Italiei, concertul simfonic de vineri, 31 mai, conţine trei uverturi, un intermezzo şi două lucrări concertante. Vom asculta Uvertura la opera Bărbierul din Sevilla de Gioachino Rossini, Concertul pentru pian şi orchestră de Leonardo Saraceni, Concertul pentru două trompete şi orchestră de coarde în do major de Antonio Vivaldi, Uvertura (preludiu la actul I) la operaTraviata de Giuseppe Verdi, Intermezzo din opera Manon Lescaut de Giacomo Puccini şi Uvertura la opera Nabucco de Giuseppe Verdi.
Bărbierul din Sevillia, operă în două acte, se bazează pe comedia lui Beaumarchais şi a avut la debutul de la Roma, în 1816, numele de „Almaviva”, sau Precauţii Inutile. Această operă a fost compusă în mai puţin de trei săptămâni. Uvertura se pare că s-a pierdut, spunea Rossini înainte de premieră, deşi unii critici remarcau cu maliţie că ar fi uitat să o scrie. S-a apucat rapid să o compună şi a reuşit minunat, aşa precum este întreaga operă, pe care cu drag se grăbesc melomanii să o reasculte de fiecare dată.
În vremurile dinainte, destul de des, compozitorii aveau posibilitatea de a-şi prezenta lucrările concertante, interpretându-le în premieră în faţa publicului. Deşi acest lucru este azi o raritate, iată că publicul timişorean are parte de un asemenea eveniment, pentru că Leonardo Saraceni v-a interpreta propriul concert de pian, ultima sa creaţie. Acest opus 15 a fost interpretat de compozitor, prima dată în Mexic, în august 2010, cu ocazia Festivalului Verano din oraşul Guanajuato, într-unul dintre teatrele cele mai renumite pentru frumuseţea sa, Teatrul Naţional „Juarez”. Pregătirea sa de pianist concertist şi compozitor a fost desăvârşită la Pescara, Italia, unde a fost apreciat prin diploma de pianist al Conservatorului "Luisa D'Annunzio" şi la Conservatorului "S. Cecilia" din Roma.
Concertul pentru două trompete ne aminteşte că acest instrument este printre cele mai vechi din istorie. Este pomenit în Biblie, în istoria Greciei antice, a vechiului Egipt. După mulţi ani în care se remarca prin intervenţiile solistice la apariţia alaiurilor regale, la solemnităţile religioase şi în campaniile de război, din secolul XVI, întâlnim trompeta integrată în ansamblurile muzicale. Nu se ştie cu ce ocazie sau în care circumstanţe a compus Vivaldi acest concert. Unele speculaţii spun că pentru o ceremonie petrecută în Bologna, altele se referă la faptul că este vorba despre încă o lucrare scrisă pentru elevii din şcoala/spital La Pieta unde era profesor. Si azi, în secolul XXI, concertul este socotit o lucrare uimitoare. Acompaniamentul este format dintr-o orchestră de coarde, un contrast major cu sunetul specific al trompetelor. Scurta parte a doua, Largo, este doar o punte de legătură spre partea a treia. Aici trompetele soliste se odihnesc în timp ce formaţia de coarde cântă o piesă autoîmprumutată de Vivaldi dintr-un concert pentru vioară în do major, lucrare care nu are trecută data de naştere. Textul trompetelor soliste este variat, uneori cântă la unison, alteori sunt în dialog. Se credea că mai există un concert pentru două trompete în re major, analizele ulterioare au arătat că de fapt era un concert pentru doi oboi. Vineri seara solişti vor fi Corneliu Meici, primul trompetist al Filarmonicii „Banatul” şi trompetistul Franz Tröster.
Preludiul la actul I al operei Traviata, cea mai cunoscută operă verdiană, este o pagină de mare frumuseţe care induce o stare de melancolie şi tristeţe, care ne şopteşte anticipativ despre finalul tragic al eroinei. Cei care cunosc opera îşi vor aminti contrastul puternic dintre preludiu şi ridicarea cortinei primului act, când ne găsim într-un strălucitor bal, plin de fericire, veselie şi iubire, din casa Violettei Valery.
Geneza operei Manon Lescaut a durat mult, din vara anului 1889 până în toamna lui 1892. Acest lucru se datorează naşterii libretului, la el participând pe rând mai mulţi literaţi. Confuză asupra adevăratului libretist, editura Ricordi a publicat lucrarea fără a menţiona cine a scris libretul. Intermezzo deschide actul III al operei.
Cu tot subiectul destul de întunecat, atât uvertura cât şi întreaga operă Nabucco, este străbătută de un potpuriu de melodii reuşite. Este un Verdi tânăr, care înveşmânta întâmplările tragice ale sclaviei şi exilului poporului evreu, de sub tirania lui Nabucodonosor, în melodii frumoase, simpatice. Doar corul sclavilor, Va pensiero, atât de faimos în lume, ne cutremură de fiecare dată când îl ascultăm.
O mică variaţiune a temei din celebrul cor, o descoperim şi în uvertură, la oboi şi la clarinet, care cântă în octave.
Evenimentul muzical dedicat zilei Italiei va fi dirijat de maestrul Roberto de Maio.
Mircea Tătaru
Ajutor
Ce usor e sa ceri inchiderea circulatiei si asta pentru un eveniment la care au participat...80 de familii.
